Avertisment: mănușile pudrate pot duce la apariția unor complicații sau boli fatale

Reprezentanții Clinicii de Chirurgie Vasculară și Microchirurgie Reconstructivă din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara fac un apel la pacienți să nu mai permită folosirea mănușilor pudrate în procedurile chirurgicale efectuate de medici asupra lor. Complicațiile pe care le pot suferi pacienții merg de la inflamații locale până la apariția unor cancere genitale.

”Solicitați medicului sau asistentei să nu utilizeze mănuși cu pudră atunci când efectuează diverse manevre medicale: recoltare de sânge sau alte probe biologice, examinarea cavităților (gură, nas, urechi, vagin, rect), schimbarea pansamentelor etc. Mănușile cu pudră sunt nocive, atât pentru medici, dar mai ales pentru pacienți. Consecințele utilizării mănușilor pudrate sunt devastatoare. Pudra folosită la mănușile chirurgicale, care poate fi din talc sau amidon, a fost demonstrată ca fiind agent cauzator al mai multor complicații medicale”, explică prof. dr. Mihai Ionac, președintele Societății Române de Chirurgie Vasculară, șef al Clinicii de Chirurgie Vasculară și Microchirurgie Reconstructivă.

 

Consecințe

Comitetul European de Standardizare a impus ca pe fiecare ambalaj al mănușilor chirurgicale pudrate din latex sintetic sau natural să fie inscripționat următorul avertisment: EN455-3 Medical gloves for single use – Part 3: Requirements and testing for biological evaluation. Această declarație de atenționare, după cum se menționează în EN 455, prevede ca pudra de pe suprafețe să fie îndepărtată aseptic înainte de efectuarea procedurilor, pentru a reduce la minimum riscul de reacții adverse asupra țesuturilor.

 

Metode de răspândire a pudrei

Metodele de dispersie a pudrei sunt contactul direct, transfer indirect, mănuși rupte sau perforate și aerosolizarea.

Contactul direct are loc atunci când persoana îmbracă mănușa sau este atinsă de o mănușă pudrată. Astfel, pudra este transferată pe mâna purtătorului sau direct pe țesuturi. Chiar dacă suprafața exterioară este atent curățată, pudra rămâne pe mănușă și cantități semnificative pot fi regăsite în plăgile pacientului. Pudra poate fi transferată pe piele sau pe membranele mucoase chiar și atunci când se efectuează o consultație de rutină în ambulator.

Transferul indirect are loc atunci când pudra de la mănușă se depune pe un obiect ce poate veni în contact cu pacientul, însoțitorul sau alte persoane. De exemplu la utilizarea stetoscoapelor și a manșetelor tensiometrelor, schimbarea pansamentelor, introducerea de flexule, catetere etc.

În cazul mănușilor rupte sau perforate, chiar dacă pudra a fost complet eliminată de pe exteriorul mănușii, pudra din interior poate fi răspândită pe rănile deschise.

Aerosolizarea înseamnă că, odată ajuns în aer, praful poate fi inhalat de persoanele aparținătoare sau de pacienți sau poate contamina rănile sau dispozitivele medicale.

 

Afecțiuni respiratorii

Pudra poate fi iritantă și poate fi purtătoare de microorganisme și alergeni. Pudra a fost asociată cu afecțiunile respiratorii. Un număr crescut de persoane expuse se confruntă cu afecțiuni ca: astm, pneumonii, dar și alte boli respiratorii, contactul cu pudra putând fi un factor decisiv. Odată inhalată, pudra poate declanșa congestie nazală, durere sau iritație în zona gâtului.

 

Riscuri

  • Inflamație locală prelungită – pudra poate amplifica și prelungi procesul inflamator. Acest lucru poate duce la edemul țesuturilor lezate, pentru procesul de vindecare fiind necesară sinteză suplimentară de fibrină. Inflamația poate întârzia procesul de vindecare și poate agrava cicatricile.
  • Dezvoltarea capacității de aderență– când se inițiază procesul de vindecare, fibrina formează o matrice în care fibroblastele pot migra în zona plăgii. După ce aceasta și-a îndeplinit rolul, în mod normal ar trebui să se dizolve pentru a face loc țesuturilor ce apar în procesul de reparare. Dacă acest proces de “dizolvare” a fibrinei nu are loc din cauza prezenței pudrei, atunci apar aderențe anormale între țesuturi și organe.
  • Dezvoltarea granuloamelor– granuloamele se formează ca sistem de apărare împotriva pudrei, deoarece particulele de talc sau amidon sunt percepute ca și corp străin. Inițial, macrofagele încercuiesc particulele străine de pudră, apoi fibrina le ia locul. Dacă situația se cronicizează, se depozitează calciu. S-a observat că granuloamele induse de pudra de amidon și aderențele pot fi efectele secundare ale hipesensibilității față de pudră sau față de chimicalele din pudră.
  • Creșterea riscului de infecții– studiile au demonstrat că pudra pe plăgi poate crește semnificativ riscul de infecții. Pudra poate interfera cu protecția imunologică. Pudra distruge sistemul imunitar, permițând micro-organismelor să se multiplice, ceea ce va permite dezvoltarea infecțiilor.

Complicații

  • Complicații abdominale– Sindromul consecutiv aderențelor peritoneale apare de obicei în a treia sau a patra săptămână după intervenția chirurgicală. Pacientul poate prezenta greață, distensie abdominală și febra. Leucocitele sunt de obicei ușor crescute. De asemenea, s-au descris cazuri în care decesul a fost asociat cu peritonita la amidon.
  • Complicații neurologice– complicațiile plăgilor induse de pudră nu sunt izolate la cavitatea abdominală. Astfel, au fost descrise cazuri de meningita sau granuloame intracraniene induse de pudră.
  • Complicații cardiovasculare– Fibroza indusă de pudră, endocardita granulomatoasă sau tromboze arteriale au fost raportate după cateterismul cardiac și după autotransfuzie. De asemenea, au fost raportate câteva decese prin insuficiența cardiacă severă provocată de pudră. Endotoxina a fost identificată ca un contaminant al mănușilor pudrate.
  • Complicații oftalmologice– Complicațiile după folosirea mănușilor pudrate în intervențiile chirurgicale oftalmologice, includ inflamații severe, sindromul de ochi uscat, granuloame cronice, fibroză și formarea de adeziuni.
  • Complicații ortopedice– complicațiile ortopedice însoțite de inflamație persistentă, edemul și întârzierea vindecării au fost asociate cu depunerea pudrei de pe mănuși în timpul intervențiilor chirurgicale.
  • Complicațiile la transplant de organe – complicații post-chirurgicale asociate pot fi induse deja preoperator și se fac prin metode indirecte. De exemplu, atunci când un rinichi a fost perfuzat cu soluție salină sterilă după recoltare, înainte de implantare și a fost manipulat cu mănuși pudrate sterile, pulberea a fost prezentă în cantități suficiente pentru a contamina organul înainte de transplant.
  • Complicații de fertilitate– În 15–20% dintre cazuri, infertilitatea la femei este cauzată de aderențe post-operatorii. Studiile arată că pudra contaminează zona uterină nu numai în timpul intervențiilor, dar și în timpul examinărilor vaginale. S-a demonstrat că particulele de pudră de pe mănuși sunt citotoxice și pot distruge celulele utilizate pentru fertilizarea in vitro.
  • Complicații ale utilizării implanturilor– Contaminarea cu pudra de pe mănuși poate avea un efect pe termen lung la pacienții cu implanturi dentare. Substanțele citotoxice filtrate din particule de pe mănușile pudrate pot fi o cauză evitabilă de eșec în utilizarea clinică a celulelor endoteliale autogene pentru însămânțarea de proteze vasculare. Prin utilizarea intraoperatorie a materialelor chirurgicale, pudra de pe mănușile chirurgului contribuie la apariția complicațiilor în implanturile mamare, ortopedice și vasculare.
  • Dezvoltarea de cancere genitale– De ani de zile, cercetătorii au avertizat că pudra de talc este periculoasă pentru respirația copiilor. De asemenea, pudra de talc este folosită curent prin aplicare directă sau pe articolele de lenjerie pentru menținerea uscată a zonelor genitale externe. Studiile arată ca pudrele pe bază de talc, folosite de femei pe termen lung pentru controlul mirosurilor sau umezelii vaginale, sunt asociate cu cancer ovarian.

Mai multe informații pe http://www.chirurgievasculara.ro/index.php.