Imunitatea organismului între factori agresori, auto-medicație și stil de viață

Sistemul imunitar reprezintă capacitatea organsimului de a se apăra față de agenții patogeni (virusuri, bacterii și paraziți). Pandemia de COVID-19 „a pus” acest subiect în centrul preocupărilor noastre de zi cu zi.

Vrem să știm „cum stăm cu imunitatea”, „ce imunitate avem”, „cât suntem de imuni, sau nu, în fața virusurilor?”. O mulțime de întrebări despre imunitate și sistemul imunitar la care cel mai în măsură să răspundă este un specialist în domeniu. CSI dr. Monica Neagu – șef laborator Imunologie, Habilitare în Imunologie, conducător de doctorat la Școala Doctorală a Facultății de Biologie, Universitatea din București, CSI în Secția de Anatomie-Patologică, Spitalul Clinic Colentina și președinte al Societății Române de Imunologie – trece în revistă tot ce este mai important de știut despre sistemul imunitar.

Ce înseamnă imunitate scăzută?

Există câteva semne care indică un sistem de apărare care nu funcționează la parametri fiziologici:

• Oboseala nejustificată. Este un simptom asociat multor boli, dar și al unui răspuns imun deficitar. Obosela de dimineață, oboseala după cel mai mic efort, sesizarea diferențelor de temperatură ca factori stresanți, toate acestea pot indica o epuizare a sistemului de apărare al organismului.
• Infecții frecvente. Fie că sunt infecții urinare, digestive, cutanate frecvente, toate reprezintă semne ale incapaciții sistemului imun să dezvolte un răspuns eficient la agresorii biologici cu care ne întâlnim zilnic: virusurile și bacteriile.
• Răcelile frecvente. Răceli care se repetă uneori lunar, dureri frecvente de gât sunt, de asemenea, semnul unei funcționări defectuoase a sistemului de apărare. O banală hemoleucogramă va indica ce dezechilibru există la nivelul populațiilor celulelor imune circulante si va orienta medicul pentru o anumită terapie.
• Reacțiile alergice la polen, praf, diverși factori de mediu cu care pielea și mucoasele vin în contact indică o hiper-funcționare sau o funcționare defectuoasă a sistemului imun. Medicul-alergolog va stabili la ce se declanșează această alergie și va acționa în consecință.
• Vindecarea prelungită a rănilor. Toate micile răni, zgârieturi trebuie să se vindece în câteva zile, pentru că procesele declanșate de sistemul imun sunt esențiale în vindecare. Vindecările prelungite însoțite de inflamație și de multe ori de supra-infecție sunt indicatori că procesele imune nu decurg în limite normale și, în acest caz, medicul va acționa în consecință.

Ce înseamnă imunodeficiențe?

Imunodeficiențele sunt primare și secundare. Astfel, imunodeficiențele primare, relativ rare, sunt date de lipsa genetică (de obicei ereditară) a unui/unor elemente ale sistemului imun. Simptomatologia unei imunodeficiențe primare apare devreme, în copilărie, și este depistată rapid în urma investigațiilor. Imunodeficiențele primare apar din cauza unor modificări genetice la nivelul limfocitelor B, astfel încât există o deficiență importantă în producerea de anticorpi. Imunodeficiențele primare pot să apară și din cauza unor modificări genetice la nivelul limfocitelor T astfel încât imunitatea celulară este afectată. Sunt foarte rare cazurile în care se constată deficiențe primare combinate, B și T, unde organismul are un sistem imun profund nefuncțional și de multe ori incompatibil cu viața. De asemenea, pot fi imunodeficiențe primare care se reflectă asupra fagocitelor sau asupra proteinelor din cadrul sietmului complement, un sistem implicat în eliminarea agresorilor bacterieni. Imunodeficiența primară poate să fie din cauza lipsei totale a genei care codifică un element important implicat în funcționarea normală a sistemului imun sau gena/genele pot fi alterate astfel încât populația celulară/moleculele imune respective sunt doar reduse ca număr sau respectiva populație/moleculă are o activitate insuficientă. Aproximativ 50% dintre imunodeficiențele primare sunt datorate limfocitelor B, iar lipsa totală a limfocitelor B, cea mai gravă imunodeficiență primară, are o incidență în funcție de etnia analizată de 1:100.000 – 1:200.000.

Sunt, apoi, imunodeficiențele secundare – cele mai frecvente –  care apar în urma  instalării altor boli (de exemplu diabetul sau sindromul imunodeficienței umane dobândite – SIDA) sau a unei medicații specifice. Medicația bazată pe agenți imunosupresivi (de exemplu, medicația utilizată la pacienții care au suferit un transplant) poate duce la imunodeficiență secundară. Chimioterapia, medicația din terapia cancerului, este de asemenea o medicație care induce supresarea răspunsului imun.  Alte condiții cum ar fi malnutriția, îmbătrânirea, expunerea cronică la agenți nocivi (mercur, metale grele, pesticide, compuși petrochimici, coloranți industriali) pot induce imunodeficiențe secundare. Condiții ca anemia, hipotiroidismul, hiperglicemia induc și ele imunodeficiența secundară. Obiceiurile nesănătoase ca fumatul, alcoolismul, drogurile depresează puternic un răspuns imun normal. Există cancere (ca de exemplu leucemia și limfoamele) în care este afectată direct măduva hematogenă care modifică direct generarea de celule imune active.

Cum poate fi menținută în parametri normali imunitatea organismului?

Există câțiva pași simpli pe care trebuie să îi urmăm pentru menținera imunității în parametrii fiziologici:

• O nutriție echilibrată și variată, o alimentație bogată în legume, fructe, eliminarea exceselor în grăsimi, zahăr și alcool va face „minuni” pentru imunitatea noastră.
• Un somn odihnitor și constant va oferi acumularea energiei necesare pentru un răspuns imun eficient.
• Curățenia, în general, va reduce multitudinea de agenți care ne pot agresa sistemul de apărare. Lucruri simple, cum sunt spălatul mâinilor înainte de masă, spălatul mâinilor la intrarea în casă, par gesturi minore, dar ele creează un mediu igienic în care agenții infectioși sunt mai reduși, iar sistemul de apărare are mai puțini agresori de înfruntat.
• O viață activă fără sedentarism este un alt pas important în menținerea unui sistem imun funcțional. Sistemul limfatic nu are ca și sistemul cardiovascular o pompă cum este cordul care să mențină o circulație activă a sângelui. Celulele imune circulă prin sistemul limfactic pentru a patrula întreg organismul, și deci ele trebuie puse în „mișcare” de o viață activă. Cea mai naturală și simplă modalitate de mișcare, indiferent de vârstă, este mersul pe jos.
• Reducerea stresului este un alt pas extrem de importnat în menținerea unui sistem imun funcțional la parametri optimi. „Boala” secolului nostru, stresul continuu, este un element major de reducere a capacității noastre de apărare datorită legăturii intrinseci între sistemul nervos, endocrin și cel imun. Stabilirea priorităților și găsirea de timp pentru a face lucruri plăcute sunt măsuri la îndemâna oricui pentru a reduce stresul acumulat.

Vitaminele, doar după un consult medical

O greșeală frecventă este auto-medicația. Vitaminele luate fără un consult medical și fără o analiză care să determine nivelul seric al unei anumite vitamine pot să fie chiar dăunatoare. De exemplu, vitamina C auto-administrată în doze ridicate la indivizi cu probleme renale poate să ducă la insuficiență renală. Nivele ridicate de vitamina B12 auto-administrată pot crește incidența cancerului pulmonar cu 15%. Vitamina E administrată în exces poate crește riscul de infarct miocardic. Dacă o persoană nu are disfuncții imune majore, cum ar fi imunodeficiențele primare sau secundare, și urmează cele 5 principii descrise anterior, nu are nevoie de suplimente, vitamine, adaosuri de tot felul, etc. De asemenea, dacă o persoană păstrează o nutriție corectă metabolic, un regim de viață activ, factori de stres reduși pe cât posibil, va avea grijă sistemul imun să își facă datoria când și cât este necesar.

Imunitatea se modifică pe parcursul vieții ?

Așa cum noi la maturitate nu mai arătam ca niște beleluși, și sistemul nostru de apărare se modifică în timpul vieții. Genele care codifică toate elementele sistemului de apărare se auto-reglează în timpul vieții noastre pentru a se adapta continuu la noi agresorii externi și interni. Nou-născuții au un sistem de apărare imatur și care se va maturiza încetul cu încetul pe măsura dezvoltării lor. La naștere și la câteva luni după naștere, nou-născutul are un sistem de apărare care se bazează pe anticorpii obtinuți de la mamă prin imunitatea pasivă. Pe măsură ce sistemul imun se maturizează, începe să își producă elementele sistemului înnăscut și adaptativ și sistemul imun va fi la apogeul funcțional în jurul vârstei de 15 ani, apoi va intra în platou și către bătrânețe va începe să se epuizeze.

Sistemul nostru de apărare îmbătrânește odată cu noi, dar îmbătrânirea lui putem să o comparăm cu apariția firelor albe de păr. Acestea apar la toată lumea, dar cât de multe vor fi și când vor apărea este un proces determinat genetic. Frecvența crescută a diverselor boli odată cu înaintarea în vârstă este exact rezultatul îmbătrânirii sistemului de apărare. Printre multiplele mecanisme imune care stau la baza îmbătrânirii se distinge epuizarea limfocitelor naive (celule care nu au întâlnit niciodată vreun agresor). Pe măsura înaintării în vârstă, din cauza multiplelor agresiuni de toate originile, organismul nostru are din ce în ce mai puține celule imune naive și, astfel, rezerva de celule care pot să genereze noi celule imune care să răspundă la alți agresori scade. Astfel, se instalează diversele boli asociate îmbătrânirii.

Sistemul imun are și el particularitățile sale individuale. Fiecare individ are o constantă generală a comportamentului uman: ”este un tip mai bun, este un tip rău, este empatic, este distant” etc. În același mod și sistemul nostru de apărare are o coloană vertebrală constantă caracteristică tuturor, toți avem imunitate înnăscută și adaptativă. Dar pe lângă constanta generală a comportamentului nostru, există nuanțe specifice fiecărui individ, ca de exemplu „este un tip bun doar dacă este în vacanță cu soția și copii, iar la serviciu este foarte strict”. În același mod și sistemul nostru de apărare are subtilitățile lui: un individ poate avea limfocitele B mai active comparativ cu un alt individ supus unor agresori identici, sau fagocite mai puțin active etc. Oricare ar fi aceste detalii individuale, sistemul de apărare va avea ca unic scop: eliminarea oricărui agresor extern sau intern și menținerea homeostaziei organismului.

Imunitatea activă și imunitatea pasivă

Imunitatea activă este răspunsul complex care se declanșează când un organism este supus unei agresiuni, fie ea externă sau internă. Imunitatea activă se poate obține prin imunitatea naturală (trecerea prin boală) sau prin cea artificială (prin vaccinare). În ambele cazuri se creează memoria imunologică susținută de celule B și T de memorie care vor „ține minte” agresorul și, la o eventuală re-întâlnire cu acesta, vor reacționa imediat. Imunitatea activă generată prin boală sau vaccinare durează mult, în unele cazuri toată viața (de ex. varicela, rujeaola), sau mai puțin, doar câteva luni (de ex. gripa).

Imunitatea pasivă reprezintă furnizarea de anticorpi unei persoane. Imunitatea pasivă este foarte importantă pentru că reprezintă calea prin care un nou- născut primește anticorpi de la mamă în primele luni de viață până când sistemul lui imun se maturizează și începe să „lucreze” singur. Tot imunitatea pasivă este obținută în cazul în care pacientul primește anticorpi de la un donator, aceasta reprezentînd o terapie clasică utilizată în tratarea imunodeficiențelor primare. Avantajul imunității pasive este că acționează imediat, dar este limitată în timp și durează doar câteva săptămâni. Este evident faptul că imunitatea pasivă nu poate genera memoria imunologică, având în vedere că se administrează anticorpi străini de organism doar pentru a rezolva o problemă medicală imediată.

Influențează anotimpurile imunitatea?

Ca multe funcții ale organismului și răspunsul imun diferă în funcție de orele zilei și de anotimpuri. De exemplu, limfocitele B producătoare de anticorpi sunt mai active în timpul nopții pentru că organismul se pregătește pentru o nouă zi. Studiile privind parametrii imuni asociați anotimpurilor sunt multiple și au fost realizate în special pentru a găsi protocoalele optime de vaccinare. Se pare că ciclul de lumină și întuneric caracteristic diferitelor anotimpuri influențează activitatea sistemului imun. De exemplu, iarna cu perioadele ei de lumină mai redusă induce o activitate mai intensă a sistemului imun, sub controlul unui hormon foarte important, melatonina. Această dependență de anotimp creează premizele unei mai bune adaptări la condiții mai vitrege de temperatură și agenți stresori.  Pandemia actuală, dificilă pentru întreaga omenire, a avut și o latură bună. Partea bună a pandemiei a fost această obligativitate a menținerii curațeniei ceea ce, în ansamblu,  a redus agenții care ar fi bombardat sistemul nostru de apărare. Se pare că una din tulpinile virusului gripal a și fost eradicată în această perioadă în care masca a intrat în cotidian alături de menținerea distanței fizice. Partea mai puțin bună a actualei pandemii a fost că virusul SARS-CoV-2 era destul de nou și la începutul pandemiei a existat o perioadă de stabilire a detaliilor simptomatologice și a co-morbidităților agravante. Apariția platformelor de vaccinare, cu toate variantele lor, a adus speranța în eradicarea pandemiei, acolo unde a fost implementată corect și, acum, intrând în al treilea an de pandemie, avem speranța de a o transforma într-o epidemie controlabilă. Dacă, din variate motive, circulația virusului continuă, există premizele inducerii a noi si noi variante virale față de care sistemul nostru de apărare trebuie să se readapteze.