Legătura dintre infecția cu HPV și cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin este o afecțiune malignă a celulelor ce căptușesc suprafața colului și apare prin multiplicarea necontrolată a acestor celule (porțiunea prin care uterul se deschide în vagin). Evoluția acestei boli este lentă, fiind nevoie de 10 până la 20 de ani pentru ca o leziune precanceroasă să evolueze în cancer invaziv.

Cancerul cervical este cauzat de infecția persistentă cu anumite tipuri de virus uman Papilloma (HPV), un virus frecvent întâlnit care nu se transmite doar prin actul sexual propriu-zis, fiind suficient ca partenerii să intre în contact în zona genitală. De altfel, nici prezervativul nu oferă protecție totală împotriva infecției cu HPV, pentru că există porțiuni neacoperite de piele din zona genitală care vin în contact direct.

Infecția cu HPV este frecvent întâlnită, statisticile medicale demonstrând că până la 80% din femeile active sexual dobândesc acest virus, la un moment dat, pe parcursul vieții. Totuși, în aproximativ 90% dintre cazuri, infecția dispare de la sine, fiind neutralizată de sistemul imunitar.

Statistici

• Dintre cele peste 140 de tulpini HPV identificate, 15 tulpini au risc oncogen ridicat; dintre acestea, tipurile 16 și 18 sunt responsabile pentru 70% dintre cazurile de cancer de col uterin
• Aproximativ 90% din cazurile de cancer cervical sunt provocate de tipurile 16, 18, 31, 33, 35, 45, 52 sau 58
• Pe lângă asocierea cu cancerul de col uterin, infecțiile cu HPV pot provoca și cancer vulvar, vaginal, anal sau penian
• Pe lângă infecția persistentă cu virusul HPV, mai există o serie de factori care pot crește riscul de apariție a cancerului de col uterin, printre care: fumatul, imunosupresia (infecția cu HIV, care determină progresia mai rapidă a unei leziuni precanceroase sau medicația pentru boli autoimune și cea post transplant), infecția cu Chlamydia, dieta săracă în fructe și legume, obezitatea, sarcinile multiple, vârsta tânără la prima naștere sau istoricul familial de cancer de col uterin
• În stadiu incipient, cancerul de col uterin nu prezintă simptome, însă în stadiile avansate, această boală poate prezenta următoarele simptome: sângerări după actul sexual, sângerări între ciclurile menstruale sau scurgeri vaginale anormale. În acest caz, se impune un control ginecologic de urgență
• În România, în fiecare an, peste 4000 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin
• Țara noastră se află pe locul 1 din țările Uniunii Europene în ceea ce privește rata mortalității prin cancerul cervical (14,2 la 100.000 de femei)
• O dată la două ore o româncă este diagnosticată cu cancer de col uterin
• 12% din totalul cazurilor de cancer de col uterin din Uniunea Europeană sunt înregistrate în țara noastră
• Incidența cancerului de col uterin în România este de 34,9 la 100.000 de femei – de 3 ori mai mare decât media ratei de incidență la nivelul Uniunii Europene (care este estimată la 11,3 din 100.000 de femei)
• România se află pe primul loc în Uniuniea Europeană în ceea ce privește rata mortalității prin cancer de col uterin: 14,2 la 100.000 de femei, o rată a mortalității de 20 de ori mai mare decât a Islandei, de 4 ori mai ridicată decât media UE și dublă față de rata mortalității prin cancer de col uterin în Macedonia, Belarus sau Ucraina

Metode de prevenție

Dintre toate tumorile maligne, cancerul de col uterin este cel care poate fi controlat și prevenit prin intermediul testării periodice.

Tesul Babeș-Papanicolaou: prin intermediul acestui test pot fi detectate leziunile precanceroase de la nivelul colului uterin, testul Babeș-Papanicolaou permițând detectarea cancerului în fază incipientă.

În România, femeile cu vârsta cuprinsă între 25 – 64 de ani, care sunt sau nu asigurate prin sistemul național de asigurări de sănătate, pot beneficia de gratuitate pentru acest test în cadrul “Programului Național pentru depistarea activă și precoce a cancerului de col uterin prin screening organizat”. Pentru a putea beneficia de gratuitate, pacientele trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să nu aibă un diagnostic confirmat de cancer de col uterin, să fie asimptomatice și să nu prezinte antecedente sugestive pentru patologia de cancer de col uterin. Pentru acest segment de public, examinarea citologică Babeș-Papanicolaou se recomandă să fie efectuată o dată la trei ani, însă controalele ginecologice se impun anual.

Se estimează că 49% din totalul cazurilor posibile de cancer de col uterin au fost prevenite prin screening. Impactul screening-ului prin examen citologic a fost măsurat în țări în care rata de acoperire a unor programe de acest fel este mai mare de 60%. În țări precum Norvegia (78.9% acoperire a programului național de screening), Danemarca (66.3%), Suedia (78.4%) se estimează că, de la momentul implementării programelor de screening (sfârșitul anilor 1960) au fost prevenite peste 60.000 de cazuri de cancer de col uterin (aproape 49% din totalul cazurilor posibile).

Testul HPV–  vine în completarea testului Babeș-Papanicolaou și se efectuează pentru a se determina tulpina de HPV cu care este infectată pacienta. Ghidurile europene recomandă utilizarea testării HPV ca metodă de screening de rutină pentru femeile de peste 35 de ani. În cazul în care rezultatul testării este negativ, este recomandat ca următorul test să fie făcut peste cel puțin 5 ani. Totuși, dacă rezultatul testului este pozitiv, se impune repetarea analizelor sau efectuarea colposcopiei.

Vaccinarea anti-HPV– există trei tipuri de vaccinuri care oferă imunitate anti HPV – vaccinul HPV bivalent, bHPV, care protejează împotriva tulpinilor 16 și 18, vaccinul tetravalent, qHPV, eficient împotriva genotipurilor 6, 11, 16 și 18 și vaccinul nonavalent care asigură protecție împotriva tulpinilor 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58. În România, Programul Național de Imunizare recomandă vaccinarea fetelor cu vârsta între 11-14 ani, cu acordul părinților, dar și a fetelor și femeilor peste 15 ani care nu au fost vaccinate și nu sunt infectate cu HPV.

Prevalența genotipurilor HPV 6, 11, 16 și 18 în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani a fost redusă de 4 ori prin introducerea vaccinării anti-HPV în programele de imunizare din Australia. În SUA, un declin de 56% al infecțiilor cu HPV cu genotipurile prevenibile prin vaccinare a fost înregistrat la tinerele cu vârsta între 14 și 19 ani ce au fost vaccinate în intervalul 2003-2006, cât și 2007-2010.