Studiu: Apendicele nu este chiar atât de ”inutil” când vorbim de Parkinson

Cercetătorii au descoperit că persoanele cărora li s-a îndepărtat apendicele devreme au un risc mai mic de a dezvolta boala Parkinson. Un studiu recent sugerează că aglomerarea toxică de proteine asociată cu boala Parkinson începe în apendice.

Boala Parkinson este o afecțiune a creierului care determină tremurat, rigiditate musculară și dificultate în a merge, în echilibru și coordonare. De obicei, simptomele încep gradual și se înrăutățesc pe măsură ce trece timpul.

Multe dintre celulele nervoase ale persoanelor cu boala Parkinson conțin corpi Lewy, care sunt acumulări anormale de proteină alfa- sinucleină, despre care se crede că sunt toxice pentru celule, ducând la moartea acestora. S-a demonstrat deja că această proteină se acumulează în intestinul persoanelor cu boala Parkinson. Însă există dovezi că proteina poate fi capabilă să ajungă din intestine în creier prin intermediul nervului vag. Simptomele gastrointestinale sunt asociate adesea bolii Parkinson și pot debuta cu 20 de ani mai devreme decât semnele degenerării celulelor creierului.

În ciuda reputației sale de organ inutil, apendicele este un țesut imun implicat în apărarea organismului contra microbilor, care ajută și la reglarea bacteriană din intestine. Echipa de cercetători a analizat dosarele medicale a 1,7 milioane persoane, care conțineau date medicale colectate pe parcursul a 52 de ani. Ei au comparat riscul de apariție a bolii Parkinson la persoanele cărora li s-a îndepărtat apendicele comparativ cu cei care încă îl mai aveau.

Cei fără apendice au avut un risc cu 19,3% mai mic de apariție a bolii Parkinson. Cei din mediul rural au avut un risc cu 25,4% mai mic. La persoanele fără apendice care au dezvoltat boala Parkinson, debutul acesteia a fost mult întârziat (cu o medie de 3,6 ani) față de cei care încă mai aveau apendicele. Cercetptorii au găsit și aglomerări a formei toxice a alfa- sinucleinei în apendicele voluntarilor sănătoși, ceea ce sugerează că acest țesut ar putea fi un rezervor al proteinei ce declanșează boala și ar putea fi implicat în dezvoltarea ei. ”Am fost surprinși să vedem că forme patogenice de alfa- sinucleină erau atât de prezente în apendicele persoanelor cu sau fără boala Parkinson. Se pare că aceste agregate- deși toxice când ajung la nivelul creierului- sunt chiar normale când rămân în apendice. Ceea ce arată clar că simpla lor prezență în intestine nu poate fi cauza bolii”, explică cercetătorii.

Parkinson este o boală relativ rară- afectează mai puțin de 1% din populație- deci trebuie să existe un alt mecanism sau grup de factori care permit apendicelui să influențeze riscul de boală Parkinson. Iar cercetătorii intenționează să descopere, în continuare, ce factori înclină balanța în favoarea bolii Parkinson.