Startled start: crizele epileptice ale nou-născuților

Riscul de apariție a crizelor epileptice în perioada de nou-născut este mai mare decât în oricare altă perioadă a vieții. ”Cele mai multe dintre crizele epileptice sunt cauzate de leziuni ale creierului, care apar în legătură cu nașterea (înainte, în timpul sau după naștere), când creierul copilașului nu primește suficient oxigen (hipoxie) sau în contextul unui AVC (accident vascular cerebral) perinatal. Unele crize pot fi, de asemenea, rezultatul unor sindroame genetice care aduc cu ele o predispoziție la crize”, explică dr. Maria Lupu, medic neurolog pediatru la Spitalul Clinic de Copii Doctor Victor Gomoiu.

Din ce cauze apar aceste crize la vârste atât de fragede? Care este incidența lor?

Creierul imatur este mai vulnerabil la a face crize decât creierul matur, totuși, în mod paradoxal, este mai puțin vulnerabil la a suferi leziuni sau a suferi alte tipuri de afectare cerebrală ca urmare a acestor crize.

Un alt aspect deosebit de important pe care trebuie să îl menționez, este faptul că la o vârstă atât de fragedă crizele sunt frecvent cauzate de modificări de moment, cum ar fi hipoglicemie sau dezechilibre hidro-electrolitice – adică deshidratare sau concentrații prea mici sau mari ale unor elemente precum calciu, potasiu etc. Când este vorba de o asemenea situație în momentul în care tratezi cauza subiacentă, crizele dispar.

Știu că deja citiți aceste rânduri cu îngrijorare dar statisticile spun că incidența este de 0,5% la nou-născuții la termen și de 20-30% la nou-născuții prematuri.

Cele mai multe dintre crize se petrec chiar în prima zi și cel mai frecvent sunt diagnosticate până în ziua a 4-a. Aceste crize epileptice apar ca urmare a unei activități epileptogene (exagerată, anormală) a neuronilor cerebrali (celulelor nervoase din creier).

Trebuie ținut cont de faptul că există o multitudine de boli care la exterior dau manifestări care pot arăta ca o criză de epilepsie dar de fapt au alte cauze și nu sunt date de descărcările anormale ale neuronilor.

 

Care sunt semnele care ar trebui să ne dea de bănuit?

Mișcările nou-născuților sunt foarte haotice, dezorganizate, din cauza mai multor factori (imaturitatea sistemului nervos, trecerea de la mediul lichid la cel aerian, gravitație). În acest context este foarte greu ca părinte să îți dai seama care mișcări ar trebui să stârnească apariția unui semn de întrebare și care nu. În funcție de caz, această diferențiere poate fi dificilă și pentru medici, mai ales la o primă vedere. Dar cu ajutorul experienței și “uneltelor” disponibile (cum ar fi video-EEG = electroencefalografia), lucrurile se vor clarifica.

 

De ce este vital să detectam, să diagnosticăm și să tratăm aceste crize?

Pentru că un diagnostic și eventual tratament instituit rapid pot influența extrem de mult evoluția viitoare a puiului de om, făcând o diferență care îi poate schimba cursul vieții.

 

Care sunt mișcările pentru care ar trebui să mergem la doctor?

• Atunci când bebelușul își aruncă/îi tresare intens câte o parte a corpului (spre exemplu un membru), periodic, repetat.
• Atunci când nou-născutul prezintă mișcări ritmice, susținute ale unui membru, ample, care nu se modifică atunci când părinții încearcă să îi țină brațul/piciorul sau îi schimbă poziția și mai ales dacă asociază devierea privirii într-o parte
• Când prezintă încordări ale membrelor sau unei jumătăți de corp
• Când prezintă tresăriri, spasme ale întregului corp – arată de parcă ar vrea să îmbrățișeze cu toate patru membrele, în mod repetat.

Și dacă sunteți îngrijorați, bebelușul vostru face mișcări care vi se par suspecte, nu strică să cereți o opinie avizată.

Un ultim sfat pe care vi-l ofer este să filmați orice aspect vi se pare anormal, să vă notați numărul de episoade, când apar (dimineața/seara/noaptea, după/înainte/în timpul somnului) și orice altă asociere mai sesizați. Amănuntele fac o mare diferență și ajută medicul să stabilească diagnosticul.