Brahiterapia, tratament minim invaziv pentru cancer

Brahiterapia (Radioterapia internă) este cel mai frecvent utilizată în cancerul cervical (al colului uterin) şi cancerul de prostată și reprezintă un tratament avansat pentru afecțiunile oncologice.

În cazul acestei abordări a tratamentului, sursa de radiație ionizantă este plasată în apropierea sau în interiorul țesutului neoplazic (brahi-distanța scurtă). Procedura poate fi utilizată în mai multe tipuri de cancer, de exemplu: cancerele ginecologice, cancerul de prostată, cancerul de sân, cancerul pulmonar, cancer esofagian, tumori anale / rectale, sarcoame, cancerele ORL, spun specialiștii Centrului Medical Neolife.

În zona ginecologică, brahiterapia se poate face fără intervenție chirurgicală, în ambulatoriu. Pentru tratarea cancerului de sân este necesară plasarea aplicatorilor ce furnizează radiații în interiorul sânului după mastectomie, iar această procedură implică chirurgie.

Brahiterapia intracavitară se efectuează în sesiuni scurte de 2-4 minute, în funcție de tipul tratamentului, respectiv curativ sau post-operator.

Procedura constă în inserarea de aplicatoare în jurul țesutului tumoral, fixarea lor cu o clemă specială pentru a le menține în poziție și apoi conectarea lor la un aparat denumit Selectron. Selectronul este programat în mod special, iar când este pus în funcțiune trimite un număr de mici pelete de material radioactiv prin aplicatoare, astfel încât acestea să ajungă la capătul din jurul țesutului tumoral. Aceste pelete emit o radiație ionizantă foarte intensă în jurul cancerului și al părţii cervicale, însă radiația nu penetrează decât pe o distanţă foarte redusă, astfel încât țesuturile învecinate, normale, sunt relativ neafectate, efectele secundare fiind reduse la minimum. În funcție de doza prescrisă, aplicatoarele pot rămâne plasate în poziția respectivă de la un minut până la câteva zile.

În unele centre sunt utilizate surse radioactive cu o intensitate mai mare și un aparat numit Microselectron. În acest caz, durata unei ședințe este redusă la câteva minute, dar este posibil să fie mai puțin confortabil și există un risc mai mare de complicații. Sursele radioactive se aplică în niște dispozitive plasate anterior în jurul țesutului tumoral, acest tip de brahiterapie fiind cunoscut și sub denumirea de post-aplicare.

 

Terapia sistemică cu izotopi radioactivi

În cazul acestei terapii, se introduce în organism o substanță radioactivă, fie sub forma unei capsule care se înghite, fie sub forma unei substanțe injectate intravenos. În ambele cazuri, izotopul pătrunde în circulația sangvină, concentrându-se apoi în anumite țesuturi sau organe pe care le iradiază. Se utilizează trei tipuri de izotopi: iodul radioactiv, fosforul radioactiv și stronțiul radioactiv.

Iodul radioactiv este utilizat în contextul unora dintre cancerele tiroidiene și pentru tratamentul unei afecțiuni non-neoplazice- hipertiroidismul. Acest mecanism se datorează faptului că organismul concentrează iodul în țesutul tiroidian, astfel încât după administrarea unei capsule cu iod radioactiv, acesta se acumulează în glanda tiroidă, rămânând în cantități infime în celelalte țesuturi.

Sursa: http://www.neolife.ccommunity.ro/