Deși este o afecțiune foarte întâlnită, osteoporoza este subdiagnosticată și subtratată la scară largă

Peste 200 milioane de femei suferă de osteoporoză la nivel global, însă mai puțin de 1 din 5 primește un dignostic Dintre cele depistate, mai puțin de 1 din 3 femei primește tratament chiar și după o fractură.

Osteoporoza este o afecțiune în care oasele devin fragile și își pierd puterea pe măsură ce devin mai puțin dense și calitatea lor este redusă. Osteoporoza este adesea numită „boala tăcută”, deoarece majoritatea oamenilor nu știu că au această afecțiune până când au o fractură după o cădere sau o lovitură minoră (cunoscută sub numele de fractură de fragilitate).

Cu ocazia Zilei Mondiale de conștientizare a Osteoporozei, marcată în fiecare an în luna octombrie, Societatea Română de Endocrinologie (SRE) și Societatea Română de Reumatologie (SRR) atrag atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a tratamentului corect și la timp.

”Ne propunem să includem sănătatea oaselor și prevenirea fracturilor pe agenda de sănătate, pentru ca aceasta să fie adusă în atenția profesioniștilor din domeniul sănătății, mass-media, factorilor de decizie, pacienților și mai ales în atenția publicului larg. Deși este o afecțiune foarte întâlnită, în prezent, osteoporoza este subdiagnosticată și subtratată la scară largă. La nivel mondial, milioane de oameni cu risc crescut de a avea fracturi cauzate de osteoporoză nu sunt conștienți de boala tăcută ce stă la bază. Costul la nivel uman și socioeconomic este imens, iar impactul grav al fracturilor asupra independenței pacienților este subestimat. Și în România situația este similară, de aceea campaniile de conștientizare, de diagnosticare și prevenție sunt extrem de importante”, a explicat prof. dr. Cătălina Poiană, endocrinolog, coordonator Grup de lucru pentru osteoporoză al SRE.

La nivel global, osteoporoza cauzează peste 8,9 milioane de fracturi anual (o fractură de osteoporoză la fiecare 3 secunde). Una din trei femei și unul din cinci bărbați cu vârsta de peste 50 de ani vor avea o fractură de fragilitate din cauza osteoporozei în timpul de viață rămas. Până în 2050, se estimează că incidența mondială a fracturilor de șold la bărbați va crește cu 310%, respectiv cu 240% la femei, comparativ cu 1990.

Factorii de risc pentru osteoporoză sunt vârsta înaintată, reducerea înălțimii, masa corporală scăzută, anumite boli (cum ar fi artrita reumatoidă), istoricul familial, utilizarea pe termen lung de glucocorticoizi și alte medicamente, fracturi osoase după căderi minore.

Osteoporoza aduce o povară grea pentru persoane și familiile lor: la femei, osteoporoza aduce mai multe zile de spitalizare decât cancerul de sân, atacul de cord, diabetul și multe alte boli, iar la bărbați, riscul de fractură este cu până la 27% mai mare față de riscul de cancer de prostată. Fracturile vertebrale (la nivelul coloanei vertebrale) pot cauza dureri de spate, scădere în înălțime, deformare, imobilitate, număr crescut de zile de stat la pat și funcție pulmonară redusă. O femeie din 4 cu vârsta de 65 de ani cu o fractură vertebrală are de a avea încă o fractură peste 5 ani. După o fractură de șold, aproximativ 60% dintre persoane afectate necesită asistență un an mai târziu și 20% vor necesita îngrijiri medicale pe termen lung, iar în primul an după o fractură de șold sunt observate rate de mortalitate de până la 20-24%.

“Prevenția osteoporozei, diagnosticul precoce și îngrijirea adecvată, cu implicarea tuturor specialităților medicale necesare sunt foarte importante. În România nu există centre specializate de tratare a pacienților cu osteoporoză și cu fracturi de fragilitate. În alte țări unde aceste centre există s-au constatat: o inițiere dublă a tratamentelor, o aderență mai mare la medicație și o reducere la jumătate a ratelor de refracturare”, a declarat prof. dr. Cătălin Codreanu, reumatolog.

Prevenirea osteoporozei începe timpuriu în viață printr-un stil de viață sănătos. Masa osoasă maximă este atinsă între 25 și 30 de ani. Deși aproximativ 60–80% din masa osoasă maximă este determinată genetic, exercițiul fizic și nutriția pentru oase sănătoase la tineri contribuie la maximizarea potențialului genetic.

Factorii stilului de viață care contribuie la o bună sănătate a oaselor sunt exercițiile fizice regulate folosind greutatea corporală, consumul de alimente hrănitoare și sănătoase pentru oase, obținerea unei cantități suficiente de vitamina D, menținerea unei greutăți corporale sănătoase și evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool.