Intervenții artroza: recuperarea genunchiului și reluarea stilului de viață activ
Artroza reprezintă degradarea lentă și progresivă a cartilajului articular, fiind afectate cu precădere articulațiile membrului inferior, în special la nivelul genunchiului- cea mai expusă și traumatizată articulație, și uneori la nivelul șoldului.
În cazul leziunilor artrozice la nivelul genunchiului, degradarea cartilajului nu poate fi oprită, ci doar întârziată sau frânată. Iar dacă nu se intervine eficient, cu diverse măsuri, fie terapeutice, fie medicamentoase, fie chirurgicale, degradarea devine completă, ducând în final la apariția artrozei avansate, a cărei unică soluție chirurgicală este protezarea articulației genunchiului.
Cauze
La ora actuală, asistăm la apariția extrem de precoce a leziunilor cartilaginoase și a fenomenelor artrozice chiar la vârste de aproximativ 30 de ani, care în urmă cu mulți ani erau mai rare. Acest lucru apare din cauza faptului că oamenii au devenit din ce în ce mai activi și mai expuși traumatismelor la nivelul genunchiului, apar tot mai multe leziuni ale meniscului și ligamentelor, care uneori sunt insuficient diagnosticate sau incorect tratate, aceste leziuni neglijate ducând la apariția leziunilor cartilaginoase. Evident, există și condițiile preartrozice existente din naștere, un exemplu fiind acei genunchi curbați, cunoscuți sub denumirea de genunchi <de fotbalist> sau <de călăreț>, care de la începutul vieții sunt predispuși la apariția leziunilor artrozice prin faptul că, fiind descentrați, nefiind solicitați în mod egal ca și presiune la nivelul cartilajului articular, sunt predispuși la uzură. Pentru tipurile acestea de pacienți, leziunile artrozice apar la o vârstă destul de precoce, aproximativ 30- 40 de ani, față de artroza <clasică> sau față de îmbătrânire, care apare uneori după vârsta de 60 de ani”, a explicat dr. Vlad Predescu în cadrul Congresului Multidisciplinar ”Împreună construim excelența”- ediția 2019.
Nu ignorați durerea
Simptomatologia este reprezentată la început de dureri la nivelul genunchiului, care au legătură cu mișcarea, în primele stadii ale bolii, și care limitează capacitatea funcțională a pacienților. Cu alte cuvinte, dacă oamenii fac efort fizic, dacă merg mult, apar dureri la nivelul genunchiului, iar dacă sunt în repaus aceste dureri dispar. Pe măsură ce boala avansează, durerile devin permanente și invalidante.
”Asistăm la o modificare globală a ideii de tratamente ortopedice, în sensul că pacienții nu mai sunt mulțumiți numai să nu aibă o articulație nedureroasă, cum era cu ceva ani în urmă, ci își doresc să facă tot ce puteau înainte ca articulația să fie afectată de boală. Cu alte cuvinte, nu ne interesează numai durerea, ci și reluarea funcției și a nivelului de activitate echivalent cu cel existent înainte de apariția bolii. Dacă ne gândim la grupa de vârstă 35- 60 de ani, vorbim de pacienți care vin la noi cu leziuni artrozice incipiente și care practică diverse activități sportive de contact. Sunt pacienți care aleargă la maraton și, din cauza durerilor de la nivelul genunchiului, nu mai pot face acest lucru, sau pacienți care joacă fotbal, care merg pe munte. Aceștia doresc nu numai să scape de dureri, ci să se și întoarcă la activitățile sportive pe care le făceau înainte de apariția acestor leziuni”, a mai explicat specialistul.
Tratamente chirurgicale
Există câteva opțiuni chirurgicale care, la ora actuală, au devenit esențiale la nivel mondial: intervențiile chirugicale pre- artrozice – operațiile de corecție a axului piciorului, numite osteotomii- sau intervenții chirugicale de protezare limitată a genunchiului- protezele unicompartimentale, care au o recuperare mult mai rapidă, iar intervenția în sine este mult mai ușor suportată de pacienți.
”În cazul osteotomiilor, care se practică pe scară largă la nivel mondial, noutatea vine de la faptul că s-a observat că erori mai mari de 2-3 grade la nivelul acestor intervenții chirurgicale duc la un rezultat nu foarte bun pe termen lung. Soluția a venit în urma introducerii tehnicilor de chirurgie robotică, de planning robotic și de medicină personalizată în sala de operație, alături de medic. Aceste tehnici ajută foarte mult chirurgul în a obține un rezultat perfect. Osteotomia personalizată, pe care o realizăm de doi ani în Spitalul Ponderas, fiind, de altfel, singurul centru medical unde se fac, se bazează pe reconstruirea tridimensională a genunchiului operat cu ajutorul unui model computerizat, după care medicul ortoped este capabil să analizeze toate deformările axelor genunchiului și să decidă acea intervenție corectoare care este cea mai apropiată de anatomia pacientului. După obținerea acestui lucru, este foarte importantă trecerea de la planul pe computer la realizarea tehnică chirurgicală, deoarece și aici pot apărea abateri. Iar acest lucru se face cu ajutorul unor ghiduri printate 3D, care conțin informațiile de tăiere, individualizate pe fiecare pacient, ghidurile fiind aplicate intraoperator pe genunchiul pacientului, astfel încât corecția axului piciorului să fie cât mai aproape de ceea ce ne-am propus și să se evite orice eroare. Implanturile folosite sunt mult mai fine, sunt poziționate în zone mult mai anatomice, mult mai ușor de suportat de pacient, astfel încât durerile postoperatorii sunt mai mici, recuperarea este mult mai rapidă, iar rezultatele sunt mult mai consistente în timp. Osteotomia este indicată la apariția primelor leziuni artrozice, atunci când, cu ajutorul acestei tehnici, se poate opri sau măcar întârzia degradarea genunchiului și leziunil artrozice. Astfel, pacienții care aveau dureri puternice în timpul activităților derulate pot reveni la un stil de viață sportiv, similar cu cel de dinaintea apariției leziunilor artrozice. Nu există o limitare de vârstă a acestei intervenții chirurgicale”, a mai spus prof. dr. Vlad Predescu.
Alte tehnici mai puțin agresive de protezare sunt protezele unicompartimentale de genunchi sau protezele parțiale- ele se adresează pacienților cu genunchii deja afectați de artroză, la care nu se mai pot aplica tehnici de prezervare a articulației genunchiului, dar la care artroza nu este atât de avansată încât să necesite înlocuirea în întregime a articulației genunchiului. Medicul ortoped poate înlocui doar o parte din articulația genunchiului, cea distrusă. După o intervenție de protezare unicompartimentală, pacienții pot să meargă, cu ajutorul unui baston, chiar din a doua sau a treia zi. În multe servicii din străinătate se face această intervenție chiar cu spitalizare de zi. Devine foarte ușor de suportat pentru pacienții în vârstă, care au o serie de comorbidități, precum problemele cardiovasculare, care fac ca operația de protezare completă să fie mult mai dificil de suportat. Dar pentru a putea beneficia de o operație de protezare parțială, nu trebuie ca pacienții să vină la medicul ortoped în ultimul stadiu al bolii.
