Copilul sub presiune: ce pot face părinții pentru sănătatea mintală a celor mici

Interviu cu psihoterapeut Diana Stănculeanu, consultant Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, master trainer în metoda LTC – Let’s Talk about Children

Sănătatea mintală a copiilor este un subiect pe cât de important, pe atât de tabu, de cele mai multe ori. Până la a ne uita la rolul altora în gestionarea emoțională a celor mici, părinții trebuie să-și cunoască propriul rol. ”Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți suficient de buni, disponibili și curioși față de lumea lor emoțională. Sănătatea mintală a copilului nu se construiește prin presiune, ci prin relație, siguranță și echilibru”, explică psihoterapeut Diana Stănculeanu.

 

De ce este sănătatea mintală a copiilor un subiect atât de important astăzi?

Pentru că vedem tot mai mulți copii care, deși aparent „funcționali”, sunt copleșiți emoțional. Trăim într-o lume imprevizibilă, cu multă presiune pe performanță, iar copiii resimt această tensiune din ce în ce mai devreme. Sănătatea mintală nu înseamnă doar absența unui diagnostic, ci capacitatea copilului de a se adapta, de a relaționa, de a se bucura și de a face față dificultăților de zi cu zi.

 

Care sunt cele mai frecvente probleme întâlnite la copii?

Anxietatea este, de departe, cea mai prezentă. O vedem sub forme diferite: frici excesive, blocaje la școală, perfecționism, refuz școlar, dureri de burtă sau de cap fără cauze medicale clare. De asemenea, întâlnim dificultăți de reglare emoțională – furie intensă, frustrări greu de gestionat –, probleme de stimă de sine, izolare socială sau dificultăți relaționale, inclusiv bullying.

 

Care este situația în România când ne referim la sănătatea mintală a celor mici?

România se confruntă cu un acces limitat la servicii de sănătate mintală, din multiple motive: stigmatizare, lipsa specialiștilor, disparități mari între mediul urban și cel rural. În acest context, LTC (Let’s Talk about Children) este o soluție realistă și eficientă, pentru că presupune doar două-trei întâlniri cu familia și conduce la un plan de acțiune clar, concret și adaptat vieții reale a copilului.

Un element esențial al metodei este faptul că nu se concentrează exclusiv pe probleme. Jumătate din intervenție este dedicată identificării și cultivării resurselor deja existente în viața copilului și a familiei. Nu doar trauma se transmite transgenerațional, ci și reziliența, iar metoda ne obligă să nu uităm acest lucru.

Metoda este extrem de versatile, putând fi utilizată de: consilieri școlari, cadre didactice (într-o variantă adaptată), asistenți sociali, asistente medicale, psihologi, psihoterapeuți și medici psihiatri.

În mediul școlar, consilierul școlar are un rol privilegiat, pentru că poate aduce la aceeași masă familia și școala. Metoda facilitează construirea unei înțelegeri comune și a unei întâlniri de rețea, reducând cultura culpabilizării reciproce dintre părinți și profesori. Atunci când adulții colaborează, copilul are șansa reală să se simtă în siguranță.

 

Cum pot părinții să recunoască semnele de alarmă ale unor afecțiuni din sfera sănătății mintale la copii?

Este important să ne uităm la copil dincolo de note și rezultate. Un copil care doarme prost, mănâncă dezordonat, este mereu obosit, iritabil sau retras transmite un semnal. Relația cu ecranele este un alt indicator: atunci când telefonul devine principala sursă de liniște sau bucurie, merită să ne punem întrebări. La fel, lipsa prietenilor sau dificultatea de a menține relații este un semn important.

Semnele de anxietate sunt adesea foarte concrete: probleme de somn, dureri de burtă sau alte simptome somatice, modificări ale apetitului, lipsa mișcării, retragere socială, dependență excesivă de ecrane, refuz școlar sau blocaje emoționale la școală.

 

Cât de mult contribuie presiunea școlară la aceste probleme?

Foarte mult. Copiii se întâlnesc foarte devreme cu mesajul că fiecare pas este decisiv pentru viitorul lor. Evaluările, competiția, comparațiile constante creează o stare de tensiune continuă. Mulți copii nu mai au timp pentru joacă liberă, pentru plictiseală sănătoasă, pentru odihnă. Or, acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea emoțională.

Relațiile au un rol fundamental în sănătatea mintală a celui mic Un copil care are măcar o relație sigură – cu un părinte, un profesor, un prieten – este mult mai protejat emoțional. De multe ori, părinții se concentrează pe performanță și uită să se întrebe: copilul meu are prieteni? Se simte ales? Se simte văzut? Relațiile sunt un factor de protecție major.

 

Când ar trebui părinții să ceară ajutor de specialitate?

Atunci când dificultățile persistă și încep să blocheze funcționarea copilului: nu mai merge la școală, nu mai relaționează, nu mai are bucurie, se izolează sau trăiește frici intense. Ajutorul nu este un semn de eșec parental, ci un act de responsabilitate.

Pentru a -i ajuta pe copii, părinții trebuie să fie, în primul rând, disponibili emoțional. Să asculte fără a corecta imediat. Să creeze rutine sănătoase de somn, mișcare și timp liber. Să reducă presiunea inutilă și să valideze emoțiile copilului. Și, foarte important, să nu uite să cultive lucrurile care merg bine – bucuriile, interesele, punctele forte ale copilului.