Cum facem față efectelor pe termen lung ale COVID-19?

efecte covid pe termen lung

Infecția cu virusul SARS-CoV-2 este o boală nouă pentru întreaga lume medicală, cunoscându-se, până în acest moment, destul de puține aspecte, atât despre evoluția pe termen lung și scurt a acestei boli, cât și despre tratamentul specific.

Efecte pe termen lung: Infecția cu virusul SARS-CoV-2 poate afecta pe orice, însă, cu predilecție, sunt afectate persoanele cu vârsta de peste 60 ani, cu obezitate și boli cardiovasculare.

”În aceste luni de când îngrijim pacienți cu COVID-19 am observat că un procent ridicat dintre aceștia suferă de afecțiuni psihice și afecțiuni endocrinologice. Forma cea mai severă de evoluție a bolii cu SDRA poate duce la decesul pacientului sau poate face ca pacientul să rămână cu modificări importante ale stării de sănătate, chiar și după vindecare. Plămânii sunt organele cel mai frecvent afectate. Leziunile pulmonare evidențiate prin computer tomograf torace, precum afectarea alveolară și interstițială, apar și la finalul evoluției bolii sau la o perioadă mai lungă după vindecare (fibroza pulmonară). Pacientul poate prezenta dispnee de diverse grade, de la dispnee de efort mare până la dispneea de repaus cu necesar de oxigen suplimentar, cu disfuncții ventilatorii severe evidențiate prin explorări funcționale respiratorii simple, cum ar fi spirometria, sau explorări funcționale respiratorii complexe, pletismografie și determinarea factorului de transfer gazos”, explică dr. Gina-Ana Ciolan, medic primar pneumolog, director medical al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.

Recuperarea pacienților care au fost diagnosticați cu infecție cu SARS-CoV-2 poate fi efectuată de către medicii pneumologi, prin programe de reabilitare respiratorie, dar și de psihologi, care pot oferi suport acestor pacienți, ținând seama de afectarea emoțională pe care au suferit-o pe parcursul evoluției bolii. Din cauza contagiozității extrem de ridicate, persoanele afectate au simțit mai mult decât boala, au simțit și singurătatea. Lipsa vizitelor familiale, precum și necesitatea purtării echipamentelor de protecție complexe de către personalul medical, au făcut ca acești pacienți să dezvolte depresii și alte tulburări ale stării de bine.

”După fiecare boală severă, pot apărea diferite grade de anxietate sau de depresie, inclusiv un anumit grad de stres posttraumatic. Pentru evaluarea riscului de apariție a unor episoade de depresie sau anxietate este necesar un consult psihiatric sau o evaluare psihologică. Însă, pentru a evita cât de mult apariția acestor afectări, este bine ca persoana bolnavă, când revine acasă după spitalizare, să încerce să-și reia activitățile zilnice, să interacționeze, în limitele actuale, cu persoanele dragi, să practice activități care înainte îi făceau plăcere, chiar dacă acestea presupun ieșitul din casă: în starea de alertă în care suntem, petrecerea timpului în aer liber este posibilă, evident, cu respectarea regulilor și a precauțiilor. Este nevoie de odihnă, o alimentație adecvată și diversificată”, recomandă dr. Sorin Pletea, medic primar psihiatru, șef Secția 14 Psihiatrie în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.

Semnele depresiei și anxietății includ teama, neliniștea, tristețea, tulburările de concentrare, gânduri repetitive pe care nu le putem controla vizavi de boală și de ce se va întâmpla în continuare, insomnii și tulburări de apetit alimentar.