Diagnosticul depresiei la copii și adolescenți
În multe țări, oamenii sunt diagnosticați la o vârstă mai mică pentru tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia și tulburarea bipolară.
Cercetătorii au constatat că a fost nevoie, în medie, de cinci ani de la apariția primelor simptome pentru a fi diagnosticat cu depresie. Dorința sporită de a căuta tratament și îmbunătățirea ghidurilor de diagnosticare pentru copii și adolescenți contribuie la schimbarea distribuției pe vârste a diagnosticului.
Depresia poate afecta oamenii pe perioade lungi. Unii se confruntă cu această afecțiune în mod continuu, în timp ce pentru alții ea apare în episoade – cu perioade lungi de timp fără simptome. Dar când tind oamenii să o experimenteze pentru prima dată? Potrivit lui Saloni Dattani, cercetător Our World in Data, „vârsta la care oamenii se confruntă pentru prima dată cu depresia se numește <<vârsta de debut>>”. Aceasta, însă, poate fi măsurată în moduri diferite. Unul dintre ele este de a afla când au avut oamenii primele simptome de depresie. Acest lucru se face intervievându-i cu privire la simptomele pe care le-au avut în viața lor până acum – unii descriu că au avut în trecut simptome care îndeplinesc criteriile de diagnosticare a depresiei. O altă modalitate este de a afla dacă persoanele au fost diagnosticate cu această afecțiune și vârsta la care au fost diagnosticate pentru prima dată. În acest sens, este prezentată o meta-analiză realizată de o echipă coordonată de prof. Marco Solmi de la Universitatea din Ottawa. Cercetătorii au combinat date din studii care au avut loc în întreaga lume. Astfel, după cum arată datele, în medie, oamenii au experimentat simptomele depresiei cu 5 ani înainte de a fi diagnosticați. Atunci când a fost măsurată pe baza simptomelor, vârsta medie de debut a fost de 26 de ani. Atunci când a fost măsurată pe baza unui diagnostic, vârsta mediană de debut a fost de 31 de ani. Datele arată, de asemenea, că există o gamă largă atât pentru simptome, cât și pentru diagnostic. Un sfert nu a avut simptome înainte de vârsta de 34 de ani. Pentru diagnostic, aceasta a fost și mai târzie: un sfert nu a fost diagnosticat înainte de vârsta de 46 de ani.
Oamenii sunt diagnosticați mai devreme decât în trecut
În multe țări, tulburările de dispoziție, cum ar fi depresia și tulburarea bipolară, sunt diagnosticate mai devreme decât în trecut. Datele care susțin lucrul acesta provin dintr-un studiu efectuat în Danemarca, care a analizat vârsta la care oamenii au fost diagnosticați pentru prima dată cu tulburări psihice. În 1996, vârsta la care s-a pus diagnosticul a variat foarte mult. Tinerii, persoanele de vârstă mijlocie și bătrânii aveau cu toții o posibilitate similară de a fi diagnosticați pentru prima dată cu depresie. În 2016, oamenii au fost diagnosticați mult mai devreme. Era mult mai probabil să fie diagnosticați cu depresie când erau adulți tineri decât mai târziu în viață.
Saloni Dattani crede că există mai multe motive pentru care această distribuție pe vârste s-a schimbat: „În primul rând, oamenii au devenit mai dispuși să caute tratament pentru afecțiunile de sănătate mintală. În al doilea rând, există mai multe ghiduri privind modul de diagnosticare a afecțiunilor la copii și adolescenți decât în trecut. În Danemarca, copiii și adolescenții au devenit mai predispuși să fie consultați de profesioniști și să fie supuși unui screening pentru afecțiuni de sănătate mintală, precum și să fie supuși unor controale regulate pentru simptome psihiatrice în școli. Acest lucru înseamnă că este mai probabil ca ei să fie diagnosticați în timpul primului lor episod de depresie. În trecut, este posibil ca ei să fi fost diagnosticați mai târziu – poate atunci când aveau de fapt al doilea sau al treilea episod – sau să nu fi fost diagnosticați deloc”.
Înțelegerea vârstei de debut a tulburărilor de sănătate mintală este importantă, deoarece depistarea și tratamentul acestor afecțiuni sunt adesea ghidate de vârstă. Acestea sunt limitate pentru tineri în unele țări. Prin recunoașterea faptului că depresia poate apărea la începutul vieții, cei care au nevoie pot fi ajutați mult mai mult.
Simptomele depresiei
La nivel european, 40 de milioane de persoane (4,3% din populație) suferă de depresie (este considerată cea mai frecventă afecțiune de sănătate mintală). În România, potrivit datelor din 2014, doar 1,5% dintre persoanele cu vârsta de peste 15 ani raportaseră depresia în ultimele 12 luni, una dintre explicații fiind aceea că simptomele depresiei sunt, de multe ori, neluate în seamă, fiind puse pe seama unei indispoziții de moment.
”Simptomele caracteristice bolii sunt dispoziția depresivă sau iritabilitatea. Mai pot apărea scăderea interesului și a plăcerii pentru diferite activități (citit, plimbare în parc, mers la teatru, etc), tulburări de concentrare și de menținere a atenției, implicit tulburări de memorie, tulburări ale somnului (insomnii, dar și hipersomnii), tulburări de apetit alimentar (persoana afectată fie mănâncă foarte puțin, fie mănâncă foarte mult, rezultatul fiind scăderea/creșterea excesivă în greutate), tulburări ale apetitului sexual, oboseală extremă, tulburări de gândire, idei de învinovățire sau de inutilitate. În cazurile severe pot apărea și ideile suicidare”, avertizează dr. Sorin Pletea, medic primar psihiatru, șef Secția 14 Psihiatrie în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.
El mai atrage atenția că simptomele sunt definite ca având o durată de cel puțin două săptămâni, dar de obicei durează o perioadă mult mai lungă – luni sau chiar ani.
Un studiu publicat în iunie 2021 de Nature.com arată că indivizii cu tulburări mintale au o speranță de viață cu 10-15 ani mai mică în comparație cu populația generală. Intervențiile timpurii, chiar de la debutul tulburărilor mintale, pot îmbunătăți mai multe rezultate, de accea depistarea bolii în stadiu cât mai incipient poate avea beneficii pentru pacienți.
