Ficatul gras, hepatitele și consumul de alcool: ce trebuie să știe pacienții despre sănătatea digestivă

Bolile digestive și hepatice sunt tot mai prezente, iar unele dintre ele sunt diagnosticate la vârste tot mai tinere. ”Boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice, consumul excesiv de alcool, hepatitele virale și cancerele digestive reprezintă probleme importante pentru sănătatea publică. În același timp, programele de screening și tratamentele moderne, în special pentru hepatita C, au schimbat semnificativ perspectiva asupra acestor boli”, a explicat dr. Laura Huiban, medic gastroenterolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași, cu ocazia celei de X-a ediții a Școlii de vară a pacienților cronici, organizată de Asociația Transplantaților din România.

 Cum s-a schimbat în ultimii ani profilul pacientului cu boli gastroenterologice și hepatice? Vedem mai multe cazuri sau forme mai severe ale bolilor?

În sfera gastroenterologică și gastrohepatologică observăm, în primul rând, o creștere a numărului pacienților cu boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice, ceea ce este cunoscut, în limbajul obișnuit, drept „ficat gras”.

O parte dintre aceste cazuri sunt identificate și datorită campaniilor de prevenție și programelor de screening. Un exemplu este proiectul european LIVERO 3, care continuă proiectul LIVERO 2 și se adresează și pacienților cu boală hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice.

Faptul că identificăm mai mulți pacienți este, într-o anumită măsură, și un beneficiu al screeningului. Atunci când începem să căutăm activ o boală, este normal să descoperim mai multe cazuri.

În același timp, observăm tot mai frecvent neoplasme digestive – de pancreas, colon sau stomac –, inclusiv la vârste foarte tinere, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă.

 

De ce este important ca „ficatul gras” să fie diagnosticat și urmărit, dacă pacientul nu are simptome importante?

Pentru că o boală hepatică poate evolua în timp și poate ajunge la complicații severe. Cu cât diagnosticăm mai devreme o afecțiune, cu atât avem mai multe șanse să intervenim înainte ca leziunile să devină ireversibile. Acest lucru este valabil și pentru hepatitele virale. Dacă o infecție cu virus hepatitic B sau C rămâne netratată, boala hepatică poate progresa. La fel, dacă pacientul continuă să consume alcool în exces, afectarea ficatului poate avansa.

În formele severe pot apărea complicații precum ascita, encefalopatia hepatică sau hemoragia digestivă superioară. Sunt complicații grave, pe care ne dorim să le prevenim. De aceea, scopul nostru nu este ca pacientul să ajungă la medic atunci când are deja o boală hepatică avansată, ci mult mai devreme.

 

Consumul de alcool pare să fie o problemă din ce în ce mai importantă. Cât de mult afectează acesta sănătatea digestivă și hepatică?

Alcoolul a devenit o adevărată problemă de sănătate publică. Și, din păcate, nu mai vorbim doar despre adulți. Vedem efectele consumului de alcool și în rândul populației tinere.

Ne confruntăm cu pacienți foarte tineri care au deja boală hepatică cronică avansată, cu fibroză severă, aflați la risc de evoluție către ciroză hepatică.

Fibroza poate fi evaluată prin investigații specifice, inclusiv prin FibroScan, însă este important ca pacientul să nu aștepte apariția semnelor unei boli avansate.

Pot apărea dureri în partea dreaptă a abdomenului, în hipocondrul drept, iar în stadiile avansate poate apărea ascita, care determină creșterea în volum a abdomenului. Dar acestea sunt deja semne care ne arată că boala a progresat.

 

Ce ar trebui să facă o persoană care își dă seama că are o problemă cu alcoolul?

Primul pas este conștientizarea problemei și solicitarea ajutorului. Este foarte important ca pacientul să nu se simtă stigmatizat. Mult timp, consumul excesiv de alcool a fost privit mai degrabă ca un viciu sau ca o problemă morală. Trebuie să schimbăm această percepție. Vorbim despre o adicție, despre o problemă care poate fi tratată și gestionată cu ajutor de specialitate.

În acest proces este foarte importantă echipa multidisciplinară – medicul, psihologul, psihoterapeutul și psihiatrul. Nu ar trebui să existe rușine sau teamă în a cere ajutor. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât putem preveni consecințele care ulterior pot fi foarte greu de recuperat.

 

În ceea ce privește hepatita C, situația este mult mai bună astăzi decât în urmă cu un deceniu. Ce s-a schimbat?

Introducerea în România, în 2014, a tratamentelor antivirale orale fără interferon a reprezentat o adevărată revoluție în hepatologie. În aproximativ 12 ani de tratament antiviral, în jur de 100.000 de pacienți au fost tratați în România, iar numărul cazurilor a scăzut considerabil.

Dacă în urmă cu mai mulți ani puteam avea opt-zece dosare de tratament antiviral într-o singură zi, astăzi putem avea doi-trei pacienți într-o săptămână. Diferența este foarte mare. La acest rezultat au contribuit și campaniile de informare și programele de screening, în care au fost implicați foarte mulți medici de familie, iar pacienții au beneficiat de testări gratuite, inclusiv prin teste rapide efectuate din pulpa degetului. Persoanele identificate ca fiind pozitive au fost direcționate către centrele medicale unde se putea efectua viremia, pentru a stabili dacă infecția era activă și dacă exista indicație de tratament antiviral. Ulterior, pacienții au fost evaluați și din punctul de vedere al stadiului bolii hepatice, inclusiv prin determinarea gradului de fibroză cu ajutorul FibroScan. Practic, de la o simplă testare, pacientul putea ajunge să beneficieze de o evaluare completă și, atunci când era cazul, de tratament.

 

Mai există categorii de pacienți cu hepatite pentru care accesul la diagnostic și tratament rămâne dificil?

Da. O categorie importantă este reprezentată de persoanele din zonele rurale sau din localități greu accesibile, aflate la distanță de centrele medicale. O altă categorie este reprezentată de pacienții vârstnici, care se deplasează mai greu și au nevoie uneori de sprijin pentru a ajunge la spital. În plus, acești pacienți au frecvent mai multe boli asociate – cardiovasculare, metabolice, diabet sau antecedente de accidente vasculare cerebrale – și urmează mai multe tratamente. În cazul lor trebuie să fim foarte atenți la interacțiunile medicamentoase. Mai dificil de gestionat sunt și cazurile în care pacientul ajunge la medic cu boală hepatică decompensată.

 

Ar fi util ca pacienții internați pentru alte boli să fie testați și pentru hepatitele virale B și C?

Da. Cred că este foarte important să profităm de orice contact al pacientului cu sistemul medical pentru a identifica și alte probleme de sănătate. La Spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. Spiridon” din Iași, pacienții sunt testați pentru hepatitele virale B și C. Sunt analize care pot fi efectuate în spital, iar atunci când este identificat un pacient pozitiv, acesta este direcționat către consult de specialitate, este luat în evidență și evaluat pentru a stabili dacă are indicație de tratament antiviral.

 

Ce înseamnă, concret, prevenția în bolile gastroenterologice?

În primul rând, prevenția începe cu stilul de viață. Alimentația este foarte importantă: ce mâncăm, cât mâncăm, când mâncăm și ce consumăm. Cantitățile excesive, alimentele nepotrivite și un stil de viață dezechilibrat pot contribui la apariția unor probleme digestive și metabolice. În cazul bolilor virale, există măsuri clare de prevenție. Trebuie respectate regulile de igienă și trebuie evitate situațiile în care există risc de transmitere a infecției. De asemenea, este important să fim atenți la procedurile care presupun utilizarea unor instrumente ce pot produce leziuni, cum sunt manichiura, pedichiura, piercingurile sau tatuajele, și să alegem servicii care respectă normele de igienă și sterilizare.

 

Care ar fi, în final, cel mai important mesaj pentru pacienți?

Să nu aștepte apariția complicațiilor pentru a merge la medic. Prevenția înseamnă un stil de viață sănătos, atenție la alimentație și la consumul de alcool, testare atunci când există factori de risc și adresare la medic atunci când apar simptome sau există suspiciunea unei boli. Educația pentru sănătate și programele de screening ne permit să descoperim bolile mai devreme, când avem șanse mai mari să le tratăm și să prevenim complicațiile. Uneori, faptul că identificăm mai mulți pacienți nu înseamnă că boala a devenit neapărat mai frecventă, ci că am început să o căutăm mai bine. Iar acesta este unul dintre cele mai importante beneficii ale screeningului: să descoperim boala într-un stadiu în care putem interveni.