Lipsa reformei sănătății mintale, barieră în calea îngrijirilor de calitate
Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie atrage atenția că unul din 2 români cu tulburări mintale și de comportament este diagnosticat și tratat instituțional pentru boli psihice.
Datele Institutului Național de Sănătate Publică (INSP) arată că, în anul 2021 în România erau înregistrate 232.000 cazuri de tulburări mintale și de comportament cărora, în fiecare an, li se adaugă aproximativ 250.000 cazuri noi.
Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARRP) trage un semnal de alarmă legat de nevoia de reformă a sistemului. ”Domeniul psihiatriei și al sănătății mintale a realizat, în ciuda contextului instituțional si legislativ din România, progrese remarcabile, ceea ce a condus la abordări terapeutice mai eficiente și la generarea unor servicii de calitate în beneficiul pacientului și al satisfacției noastre profesionale. Rolul medicului psihiatru este unul central în cadrul serviciilor de sănătate mintală. Nevoile complexe de îngrijire necesită și prezența altor specialisti pentru a forma echipe multi- și interdisciplinare. Lipsa unei reforme în sănătatea mintală din România crește povara deja existentă, care este asociată tulburărilor psihiatrice. Stigmatizarea, inconsistența legislației, lipsa serviciilor integrate și resursele limitate alocate sănătății mintale sunt doar câteva dintre obstacolele cu care ne confruntăm în misiunea noastră de a oferi servicii complexe tuturor celor care au nevoie de ele”, a afirmat președintele ARRP, dr. Ana Giurgiucă (foto).
O persoană din 8 – cu tulburări psihiatrice
Persoanele care suferă de tulburări psihiatrice au nevoie de îngrijiri complexe, necesitând atât intervenția medicului psihiatru cât și a colaboratorilor săi din domeniile conexe (prevenție, asistență medicală primară, servicii din spitalele generale, servicii comunitare, spitale de psihiatrie). În acest context, harta instituțională a României este cu mult sub media europeană/mondială. În țara noastră avem, la 1.000 de locuitori, aproximativ 0,1 psihiatri, 1 pat în centrele de specialitate și 0,38 centre de sănătate mintală la 100.000 de locuitori.
Tulburările psihiatrice au o incidență și prevalență crescute la nivel mondial. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății, o persoană din 8 trăiește cu o tulburare psihiatrică. Prevalența diferitelor afecțiuni din sfera sănătății mintale variază în funcție de sex și de vârstă, cele mai frecvente fiind tulburările anxioase și cele depresive.
Suicidul afectează persoanele și familiile acestora, din toate păturile socio-economice și din toate categoriile de vârstă. Unul din 100 de decese survine din cauza suicidului. Se estimează că, pentru fiecare deces prin suicid, există încă 20 de tentative suicidare ale individului în cauză.
Schizofrenia, tulburare psihiatrică majoră cu o prevalență de 0.5% în cadrul populației generale, reprezintă o preocupare esențială pentru sistemele de sănătate mintală, întrucât în fazele acute este cea mai dizabilitantă dintre toate bolile. Persoanele care suferă de schizofrenie sau de alte tulburări psihiatrice majore supraviețuiesc, în medie, cu 10-20 ani mai puțin față de populația generală, în special din cauza unor comorbidități somatice care pot fi prevenite.
Pandemia de COVID-19 a generat o criză globală de sănătate mintală, crescând nivelul de stres pe termen scurt și lung și, astfel, subminând sănătatea mintală a milioane de persoane. Conform estimărilor OMS, în primul an de pandemie s-a înregistrat o creștere cu peste 25% a tulburărilor anxioase și depresive, simultan cu scăderea accesului la serviciile de sănătate mintală, fapt ce a dus la creșterea timpului pentru obținerea tratamentului corespunzător afecțiunilor psihiatrice.
Stigmatizarea omniprezentă în populația generală și în sectorul sanitar este o barieră majoră în calea accesului pacienților către îngrijiri și în calea îmbunătățirii serviciilor de sănătate mintală, atrage atenția ARRP. Stigma poate duce la izolare socială, discriminare și încălcarea drepturilor omului în multiple contexte, având un impact negativ major asupra capacității unei persoane de a câștiga un venit, de a avea o locuință, de a avea acces la servicii sanitare de calitate, de a contribui în cadrul comunității și de a se recupera. Pentru combaterea stigmei, cel mai eficient tip de intervenție este contactul social, pentru îmbunătățirea cunoștințelor și atitudinilor legate de stigmatizare.
