NCI revizuiește clasificarea moleculară a celui mai des întâlnit tip de limfom

Într-un nou studiu, cercetătorii au identificat subtipuri genetice ale limfomului difuz cu celule B mari, care ar putea explica de ce unii pacienți răspund la tratament și alții nu. De asemenea, ar putea permite identificarea tratamentului potrivit, pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit.

Acest tip de limfom este cel mai des întâlnit. Deși poate fi agresiv, are potențial de vindecare, iar la unii pacienți tratamentul eradichează boala. Totuși, cercetătorii nu înțeleg de ce anumite limfoame de acest tip răspund la tratament și altele nu. Tratamentul standard constă într-o combinație de chimioterapie și anticorpi monoclonali.

Acum câțiva ani, cercetătorii au definit două subgrupe majore ale limfomului difuz cu celule B mari care proveneau din celule diferite ca origine și care aveau tipare diferite de activitate genetică. Pacienții cu limfom cu celule B activate aveau o șansă de supraviețuire de aproximativ 40%, în timp ce pacienții cu limfom cu celule B ale centrului germinal aveau o șansă de supraviețuire medie de 75%. Dar chiar și în acest grup, mulți pacienți se confruntau cu recăderi după tratament.

Noua analiză a cercetătorilor, efectuată pe 574 pacienți, a identificat patru subtipuri genetice predominante. Experții speră ca această nouă clasificare moleculară să fie folosită în teste clinice, astfel încât  tratamentul să se îndepărteze de chimioterapie cât mai mult posibil și să poată fi utilizate terapii care au mai puține efecte secundare.

Sursa: https://www.cancer.gov/news-events/press-releases/2018/lymphoma-genetic-subtypes?cid=eb_govdel