Prima lună de viață a unui bebeluș: când ar fi indicat să îl ducem la neurolog?

Bebelușii nu vin pe lume cu un manual de instrucțiuni, așa că un proaspăt părinte se poate simți copleșit în fața noutății și multitudinilor de noi griji care apar în viața lui odată cu micul om.

Totuși există niște repere care îl pot îndruma și după care se pot orienta. Care sunt mișcările, gesturile și comportamentele pe care trebuie să le urmărim în prima lună de viață – ne-a explicat dr. Maria Lupu, medic rezident neurolog pediatru, Spitalul Clinic de Copii ”Dr. Victor Gomoiu”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București.

Mișcările nou-născuților

Deși au repetat și s-au pregătit încă din burtică, mișcările bebelușilor în primele luni de viață sunt dezorganizate, parcă nefirești.

Încă de la vârsta de 10 săptămâni (intrauterine) își flexează și întind brațele, își mișcă degețele și își strâng mânuțele în pumni. Așa că ați crede că sunt mai pregătiți pentru mișcare când vin pe lume. Totuși, schimbarea mediului (din lichid la aer) și gravitația sunt două forțe invizibile, dar care dau mult de furcă micilor omuleți. Vor exersa de mii de ori aceleași mișcări până vor ajunge să obțină o precizie și o siguranță mai bună.

Până atunci să nu vă mire, dacă vedeți cum bebelușul vostru ajunge să se zgârie, să se lovească singurel, ba chiar să deveniți și voi, părinții, „victime” colaterale ale procesului de maturizare al sistemului lor nervos.

Poziția nou-născuților

Poziția bebelușilor e, de asemenea, una întrucâtva surprinzătoare, cu membrele în flexie, aproape de trunchi, de parcă încă nu se simt pregătiți să renunțe la poziția din uter.

Micuții încă nu reușesc să își susțină capul, dar uneori dau semne că încearcă. Când stau pe burtică se străduiesc să își ridice căpșorul, dar abia reușesc să îl întoarcă de pe o parte pe alta, semn că nici bine nu au venit pe lume și deja trebuie să își exerseze mușchii (dar fără grijă, mai durează puțin până vor dori să meargă la sală).

Jitteriness

Un alt aspect care v-ar putea îngrijora sunt acele mișcări care apar de la vârsta de nou-născut până spre 6 luni, care seamănă cu un tremor rapid, al bărbiei sau al unui membru și care apar mai ales când micuțul plânge. Aceste mișcări se numesc “jitteriness”-ul (s-a preluat și în limba romană termenul din engleză).

          Dar cum putem ști că e vorba de jiteriness și nu de mișcări din sfera patologicului?

Când apar aceste mișcări, încercați să îi oferiți ceva de supt (suzetă, biberon, o jucărie sau sânul), să îi schimbați poziția sau să țineți membrul care se mișcă. În mod normal, ar trebui să se oprească.

Când apelăm la neurologul pediatru?

Dacă mișcările nu se opresc, observați în timp o agravare a lor sau faptul că se asociază și cu alte simptome (mișcări ale ochilor – într-o parte, se dau peste cap, clipesc des; diverse părți ale corpului se încordează anormal; au mișcări ale guriței asemănătoare cu suptul etc.), vă recomand să le filmați, să vorbiți cu pediatrul și/sau să duceți copilașul la un consult de neurologie pediatrică.

Noi, medicii care lucrăm pe secția de Neurologie Pediatrică a Spitalului ”Victor Gomoiu” consultăm des bebeluși ai căror mișcări fac parte din manifestările care țin de imaturitatea creierului, dar din păcate, vedem destul de des și copilași care suferă de epilepsii neonatale.

De asemenea, un alt motiv pentru care ar trebui să vă adresați cât de repede unui neurolog pediatru este dacă observați că bebelușul este foarte moale, stă cu membrele pe pat, are mișcări puține. Deși sunt semne destul de evidente, frecvent vedem în clinica noastră copilași care ajung la medic foarte târziu. De ce e important să ajungă mai repede? Pentru că unele cauze care dau hipotonie (acești mușchi moi, cu tonus scăzut) au terapii, iar inițierea lor cât mai rapidă schimbă complet viețile copilașilor pe termen lung.

Desigur, pediatrii și medicii de familie sunt cei care observă prima dată lucrurile care pot stârni semne de întrebare, așa că recomandarea este să nu săriți peste controalele de rutină.