Să înțelegem afazia, boala care ne împiedică să comunicăm

Afazia este o afecțiune complicată care interferează  cu abilitatea unei persoane de a comunica. Este determinată de deteriorarea uneia sau mai multor arii ale vorbirii din creier. Persoanele cu afazie pot avea probleme în înțelegerea și utilizarea limbajului. De foarte multe ori sunt afectate inclusiv abilitățile de scris și citit.

Adesea afazia apare după un accident vascular cerebral sau după o leziune la creier. Uneori se poate dezvolta lent, când apare ca rezultat al unei tumori a creierului sau al unei boli neurologice (precum Alzheimer). Tipul și gravitatea problemelor de limbaj depind de localizarea rănilor de la nivelul creierului.

 

Tipuri de afazie

Două dintre cele mai des întâlnite tipuri de afazie sunt Wernicke și Broca. Persoanele cu afazie Wernicke pot spune cuvinte multe, însă fără sens. De obicei au probleme în înțelegerea limbajului. Cei care au afazie Broca pot înțelege vorbirea și știu ce vor să spună, dar adesea vorbesc în fraze scurte spuse cu mare efort și pot omite cuvintele scurte. Terapia ar trebui să înceapă cât mai curând posibil și ar trebui să fie centrată pe nevoile fiecărui pacient în parte.

Un alt tip- afazia globală- rezultă din deterioarea unor porțiuni extinse ale ariilor vorbirii din creier. Indivizii cu afazie globală au dificultăți grave de comunicare și pot fi extrem de limitați în abilitatea de a vorbi sau de a înțelege limbajul. Nu sunt capabili să spună nici măcar câteva cuvinte sau pot repeta aceleași cuvinte ori fraze la nesfârșit. Au probleme în a înțelege chiar și cele mai simple cuvinte sau propoziții.

Există și alte tipuri de afazie, fiecare rezultând din deteriorarea diferitelor arii ale vorbirii din creier. Unele persoane pot avea dificultăți în a repeta cuvinte sau propoziții, chiar dacă le înțeleg și pot vorbi fluent (afazie de conducere), alții nu pot numi obiectele, deși le cunosc și știu pentru ce sunt utilizate (afazie anomică).

Uneori, fluxul sanguin către creier este întrerupt temporar. Când se întâmplă un astfel de eveniment- atac ischemic tranzitor- abilitățile de vorbire pot reveni în câteva ore sau zile.

 

La cine se manifestă afazia?

Majoritatea persoanelor cu afazie sunt la vârsta a doua sau mai bătrâne, dar boala poate apărea la oricine, inclusiv la copii de vârste mici. Aproximativ 1 milion de persoane din SUA suferă de afazie și aproape 180.000 de americani se îmbolnăvesc în fiecare an, potrivit Asociației Național pentru Afazie din America.

 

Diagnosticare

Afazia este diagnosticată în primul rând de medicul care tratează bolnavul pentru o leziune pe creier. Majoritatea bolnavilor sunt supuși unui RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) sau unei scanări cu ajutorul computerului tomograf (CT), pentru a confirma prezența leziunii și a identifica poziția exactă a acesteia. De asemenea, medicul testează abilitatea unei persoane de a înțelege limbajul și de a vorbi prin îndeplinirea unei comenzi, răspunsul la întrebări, numirea obiectelor și purtarea unei converstații.

Dacă medicul suspectează că este vorba de afazie, pacientul este trimis de obicei la un specialist care realizează o examinare completă a abilităților de comunicare ale persoanei respective. Abilitatea persoanei de a vorbi, de a exprima idei, de a avea conversații, a înțelege limbajul, a scrie și a vorbi sunt examinate în detaliu.

 

Implicarea familiei

Odată diagnosticată boala, implicarea familiei este o componentă crucială a tratamentului, penru că îi ajută pe cei apropiați să găsească modul cel mai bun de a comunica cu persoana bolnavă.

Ce poate face familia:

• să participe la sesiunile de terapie, dacă este posibil
• să simplifice limbajul folosind propoziții simple, scurte
• să repete înțelesul cuvintelor sau să scrie cuvinte cheie penru a clarifica sensul acestora
• să mențină conversația normală, într-o manieră potrivită pentru un adult
• să reducă distragerile, precum radioul sau televizorul ascultat tare, pe cât posibil
• să include persoanele cu afazie în coumunicare
• să ceară și să ia în considerare opinia unei persoane cu afazie, în special în ceea ce privește probleme de familie.
• să încurajeze orice tip de comunicare (vorbire, gesturi, arătat sau desenat).
• să evite corectarea discursului unei persoane
• să acorde persoanei bolnave suficient timp pentru a vorbi
• să încurajeze persoana bolnavă să se implice în activități în afara casei.

Mai multe informații găsiți pe http://www.asociatiaromanapentruafazie.ro/.