Simptomele ADHD la adulți

V-ați confruntat, de-a lungul anilor, cu lipsa de concentrare sau de atenție, impulsivitate sau imposibilitatea de a vă organiza? V-ați întrebat dacă e posibil să aveți ADHD (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție)?

Specialiștii sunt conștienți că această tulburare afectează atât adulții, cât și copiii, și sunt multe persoane care se luptă cu boala.  În același timp, alte surse de stres întâlnite zilnic sau afecțiuni mentale pot avea simptome similare. Trebuie să luați în considerare evaluarea unui psiholog sau psihiatru cu experință în diagnosticarea ADHD. Evaluarea vă poate ajuta să găsiți răspunsuri la problemele cu care vă confruntați și să găsiți tratamentul adecvat.

 

Cum se manifestă

Există trei categorii de ADHD: cu deficit de atenție, cu hiperactivitate/ impulsivitate și mixtă, de obicei cu deficit de atenție și hiperactivitate.

Deficitul de atenție (inatenția) înseamnă că o persoană se plimbă fără rost, îi lipsește persistența în acțiunile întreprinse, are dificultăți în menținerea atenției și este dezorganizat- aceste probleme apar din cauza lipsei de înțelegere.

Hiperactivitatea înseamnă că o persoană se mișcă excesiv, chiar și atunci când nu este necesar, este nervos fără motiv și vorbește neîntrebat. La adulț, poate apărea ca o agitație extremă sau sau împovărarea altora cu activitățile lor.

Impulsivitatea înseamnă acțiuni grăbite, pe care o persoană le întreprinde fără a gândi. Acțiunile impulsive au un potențial ridicat de rănire. O persoană impulsivă îi întrerupe excesiv pe alții sau ia decizii importante fără a lua în considerare consecințele pe termen lung.

ADHD apare în copilărie și este considerată o tulburare de neuro- dezvoltare, dar în unele cazuri diagnosticul este pus abia în adolescență sau viața de adult. Chiar dacă diagnosticul a fost pus la un adult, există totuși câteva simptome pe care acesta trebuia să le fi avut până la vârsta de 12 ani.

O persoană trebuie să aibă cel puțin cinci simptome de deficit de atenție și/sau hiperactivitate/impulsivitate. Manifestările bolii trebuie trebuie să aibă loc în două locații diferite, de exemplu acasă și la locul de muncă/școală. Trebuie să existe o dovadă că simptomele interferează cu abilitatea persoanei de a se comporta corespunzător în aceste locații. ADHD vine ”la pachet” cu alte câteva afecțiuni de sănătate mentală, incluzând  tulburări de comportament, de învățare, anxietate și depresie.

 

Cum sunt afectați adulții

Mulți adulți care au ADHD nu știu acest lucru. Ei trăiesc cu senzația că nu se pot organiza, nu pot păstra un loc de muncă, nu pot ține minte întâlnirile pe care le au. Activități zilnice precum trezitul dimineața, plecatul  la muncă, sosirea la serviciu la timp și productivitatea la locul de muncă pot reprezenta adevărate provocări pentru adulții nediagnosticați. Aceștia pot avea o întreagă istorie de probleme la școală, la locul de muncă sau relații eșuate. Mulți au avut numeroase accidente în trafic. La fel ca tinerii, adulții cu ADHD pot părea neliniștiți și pot încerca să facă mai multe lucruri în același timp, majoritatea fără succes. De asemenea, tind se prefere rezolvările rapide în loc să parcurgă toți pașii necesari obținerii unor rezultate mai consistente.

O persoană poate să nu fie diagnosticată cu ADHD decât în viața adultă, deoarece fie afecțiunea nu a fost recunoscută de către profesori sau familie la o vârstă fragedă, fie persoana respectivă are o formă ușoară, fie a reușit să țină sub control boala. Totuși, se întâmplă des ca tinerii nediagnosticați cu ADHD să aibă probleme la școală din cauza concentrării intense impuse de nivelul ridicat de educație.

ADHD netratat la adult poate duce la probleme semnificative în ceea ce privește educația, viața socială, situația familială și relația, locul de muncă, respectul de sine și sănătatea emoțională. Nu este niciodată prea târziu să recunoaștem, diagnosticăm și să tratăm ADHD sau orice altă boală mentală care poate avea loc concomitent. Tratamentul eficient poate îmbunătăți viețile multor adulți și familiilor acestora.

Deficitul de atenție se caracterizează prin:

• lipsa atenției la detalii sau greșeli inutile la serviciu ori în alte activități
• dificultăți în menținerea atenției în timpul activităților desfășurate, cum ar fi cititul sau lectura de lungă durată
• persoanele afectate nu par a asculta atunci când vorbiți direct cu ei
• nu respectă instrucțiunile și nu reușesc să termine treburile la locul de muncă
• au dificultăți în organizarea sarcinilor și a activităților- de exemplu, persoana poate fi împrăștiată și nu este capabilă să își gestioneze corespunzător timpul
• evită sau resping sarcinile care necesită un efort mental susținut
• pierd lucruri necesare realizării sarcinilor sau activităților, precum chei, portofele sau telefoane mobile
• sunt ușor de distras de gânduri sau stimuli care nu au legătură cu activitatea pe care o fac
• sunt uituci în activitățile zilnice, precum plătitul facturilor, respectarea întâlnirilor sau returnarea telefoanelor.

O persoană cu hiperactivitate- impulsivitate are următoarele manifestări:

• nervozitate, mișcatul mâinilor sau picioarelor, fâțâitul chiar și când stau pe scaun
• se ridică de pe scaun în situații când ar trebui să stea jos
• este neliniștit sau incapabil să stea locului pentru perioade mai lungi de timp
• este incapabil să desfășoare activități de relaxare în liniște
• vorbește excesiv
• se grăbește cu răspunsul înainte ca întrebarea să fie terminată
• are dificultăți în a-și aștepta rândul, de exemplu când stă la o coadă
• întrerupe sau deranjează alte persoane

Unele persoane cu ADHD au mai mult simptome de deficit de atenție, în timp ce altele au semne de hiperactivitate- impulsivitate. Unii bolnavi au simptome din ambele categorii. Problemele legate de concentrare și organizare pot apărea în mod frecvent la adulții ocupați. Totuși, un adult care are aceleași probleme și la serviciu și acasă, sau în situații sociale, cel mai probabil are ADHD.

 

Cauza

Oamenii de știință nu sunt siguri asupra cauzei ADHD, deși multe studii sugerează că genele joacă un rol major. Ca multe alte boli, ADHD rezultă, cel mai probabil, dintr-o combinație de factori. În afară de factorii genetici, cercetătorii iau în calcul posibili factori de mediu și studiază modul în care leziuni ale creierului, nutriția și mediul social ar putea contribui la apariția ADHD.

 

Diagnosticare

Adulții care suspectează că ar avea ADHD ar trebui să consulte un specialist în sănătate mentală, un psiholog/ psihiatru cu experiență în diagnosticarea ADHD.

Stresul, alte boli mentale sau condiții fizice pot produce simptome similare ADHD. Printre ele sunt stresul de la locul de muncă sau de acasă, lipsa somnului, apneea în somn (afecțiune în care o persoană suferă de pauze în respirație în timpul somnului, ceea ce nu le permite să se odihnească și le dă o stare de somnolență în timpul zilei), lipsa exercițiilor, o nutriție necorespunzătoare, anxietate, depresie, probleme cu glanda tiroidă, responsabilă cu controlul metabolismului. În consecință, o evaluare amănunțită îi va permite doctorului să determine care este cauza simptomelor și să recomande cel mai bun tratament. Nu există un singur test care poate diagnostica ADHD. Specialiștii în sănătate mentală folosesc anumite scale de evaluare pentru a determina dacă un adult îndeplinește criteriile pentru a fi diagnosticat cu ADHD.

O evaluare atentă include verificarea istoricului comportamental din perioada copilăriei și experiențele școlare. Penru a obține aceste informații, medicul poate intervieva soții sau partenerii, părinții, prietenii apropiați și alți asociați ai persoanei cu suspiciune de ADHD.

Bolnavul ar putea fi supus unui examen fizic și mai multor teste psihologice pentru evaluarea memoriei, funcțiilor executive (abilități precum planificatul acțiunilor și luarea deciziilor), precum și a funcției vizuale. Evauarea va lua în calcul și starea unei persoane sau modul cum reacționează la alte probleme precum anxietate, depresie sau abuz de substanțe. Istoricul medical al adultului este extrem de important, având în vedere că probleme de sănătate anterioare, traume sau răniri pot fi cauze ale simptomelor.

Sursa: http://www.nimh.nih.gov/index.shtml