Și îngrijitorii persoanelor cu demență au nevoie de ajutor
Îngrijitorii persoanelor cu demență (soți sau parteneri) sunt supuși unui risc crescut de a dezvolta ei înșiși probleme fizice și mentale. Dar ei cer ajutor adesea, în parte datorită lipsei de timp și a constrângerilor financiare și practice.
Cercetătorii au studiat posibila valoare a unui sistem low- cost de intervenție telefonică pentru îngrijitori. Ei au recrutat 250 de persoane care îngrijesc bolnavi cu demență. Îngrijitorii sunt supuși în permanență unui stres psihologic legat de solicitările acestei îndeletniciri. Cele 250 de persoane au fost desemnate aleator să facă parte din sistemul de intervenție sau din grupurile de control.
Grupul de intervenție a primit 16 telefoane în decurs de 6 luni. În cadrul apelurilor telefonice le-au fost oferite informații despre demență, suport emoțional, sfaturi legate de resurse, de ajutor, încurajare pentru a avea grijă de propriile nevoi fizice, emoționale și sociale și strategii specifice care să-i ajute să facă față eventualelor probleme. Grupul de control a primit telefoane în care le era oferită posibilitatea de a discuta despre problemele lor.
Comparativ cu grupul de control, grupul de intervenție a arătat o îmbunătătțire semnificativă în ceea ce privește reducerea simptomelor de depresie și răspuns comportamental la problemele comportamentale ale celor dragi. Această îmbunătățire a fost similară cu cea raportată anterior de îngrijitorii supuși unor intervenții față – în – față. Acest studiu evidențiază modalitățile ieftine și accesibile imediat care îi pot ajuta pe îngrijitorii persoanelor cu demență din comunitate.
Consilierea poate reduce stresul copiilor care își îngrijesc părinții
Adulții care își îngijesc un părinte cu demență se confruntă adesea cu probleme legate de muncă și familie, care pot conduce la depresie și lipsa satisfacției cu privire la calitatea vieții. Cercetătorii s-au întrebat dacă o intervenție care a demonstrat anterior că poate reduce depresia la îngrijitorii soților cu demență s-ar putea dovedi eficientă și în cazul copiilor persoanelor bolnave. Protocolul a combinat consiliere 1-la- 1 și grupuri de suport.
Într-un studiu care a analizat 107 copii îngrijitori, aproape jumătate au fost supuși consilierii familiale și individuale, cu focus pe îmbunătățirea suportului din partea familiei și prietenilor și rezolvarea problemelor. Cealaltă jumătate a fost inclusă în grupul de control. Toți participanții au completat chestionare legate de nivelul de stres resimțit și depresie, inclusiv despre sentimentele de epuizare sau despre faptul că se simt prinși ca într-o capcană în rolul de îngrijitori. Chestionarele au fost completate încă de la începutul studiului și la fiecare 4-6 luni timp de 4 ani și jumătate.
Participanții supuși intervenției au arătăt o descreștere semnificativă a simptomelor de depresie, precum sentimente de apatie sau excludere, și au raportat o îmbunătățire a calității vieții. Rezultatele studiului arată că dezvoltarea de grupuri de suport și consiliere poate fi o modalitate viabilă de a îmbunătăți viețile adulților care au grijă de părinți cu demență.
