Boala Alzheimer – cei care uită nu trebuie uitați!

Boala Alzheimer - Memory Albion Medical

Boala Alzheimer. La nivel global, 75% dintre persoanele cu demență nu sunt diagnosticate, ceea ce reprezintă 41 de milioane de persoane.

Raportul World Alzheimer Report 2021, elaborat de McGill University Research Centre in Studies in Aging și McGill Faculty of Medicine and Health Sciences, subliniază că demența este în prezent a șaptea cauză de mortalitate la nivel mondial și una dintre cele cu cele mai mari costuri pentru societate: „există 55 milioane de persoane care trăiesc cu demență în momentul de față și, probabil, mai puțin de 25% la nivel global sunt diagnosticate cu adevărat. În țările cu venituri mai mici, acest procent poate fi chiar de 10%”.  În 2050 se estimează o creștere a numărului de persoane cu demență la 131 milioane. Doi din trei pacienţi cu demenţă sunt diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer.

Activitățile de educare și informare dedicate bolii Alzheimer se desfășoară pe durata lunii septembrie, astfel încât întreaga perioadă a fost denumită Luna Internațională de Conștientizare a Bolii Alzheimer. Campania din acest an atrage atenția asupra semnelor de instalare a demenței, încurajând pacienții și membrii familiilor să caute informații, consiliere și suport.

În România, 300.000 de oameni suferă de Alzheimer (mult peste media europeană) și 600.000 suferă de o formă de demență, de asemenea, prevalența prin tulburări mintale și de comportament în perioada 2007 – 2016 a crescut de la 1143,4 la 100.000 de locuitori în 2007 la 2278,6 în 2016, urmând același trend ascendent ca și incidența. Față de 2007, în 2016 rata de prevalență era aproape dublă. Conform raportărilor cabinetelor medicilor de familie, distribuția cazurilor de tulburări psihice și de comportament aflate în evidență, în anul 2016, nu este uniformă. Județul cu cea mai mică rată a prevalenței în 2016 a fost Ilfov (246,9 la 100.000 de locuitori), rate mici înregistrându-se și în Vrancea, Satu-Mare, Mehedinți și Bistrița-Năsăud. În 18 județe rata prevalenței a fost peste media pe România (2278,6 la 100.000 de locuitori), iar în 24 de județe au fost valori sub medie.  (sursa: Raportul național al stării de sănătate a populației – 2017)

 Diagnostic și simptome

„În mod generic, termenul demență este folosit pentru o gamă largă de simptome cognitive și noncongnitive, care pot fi cauzate de diverse boli și tipuri de afecțiuni. Astfel, demența Alzheimer are prevalența cea mai mare în populația generală, reprezentând 60-70% din cazurile de demență. (…) Referitor la diagnosticul bolii, debutul poate fi încadrat astfel – debut precoce, sub 65 de ani și debut tardiv, peste 65 de ani. În demența Alzheimer, debutul este gradual, progresiv, cu declin cognitiv continuu. Scăderea funcționării sociale apare progresiv. Diagnosticul este stabilit în 40-60 % din cazuri în stadii moderat severe. De regulă, evoluția bolii este de aproximativ  8-10 ani de la diagnostic, dar pacienții bine îngrijiți și sprijiniți de familie pot trăi mai mult”,  a declarat dr. Ioana Silion, medic primar psihiatrie, doctorand în Științe Medicale, competențe în boala Alzheimer și tulburări cognitive și burnout.

„În această boală, simptomul principal este afectarea memoriei. Pacientul are dificultăți în a memora, în a-și reaminti, dificultăți în a-și face ordine în propriile gânduri, înrăutățirea acestora având loc în cadrul evoluției bolii spre final. Dacă aparținătorii observă că persoanele afectate repetă unele lucruri, uită conversații, își pierd lucrurile, se rătăcesc în spații cunoscute, uită numele obiectelor pe care le folosesc în mod curent sau au dificultăți în a-și găsi cuvintele potrivite atunci când vor să se exprime – iată un mod de a identifica Alzheimer-ul. Accentuez aici și faptul că atenția și concentrarea scad progresiv. Au loc, de asemenea, mari schimbări psihoemoționale, de comportament și de limbaj. În ceea ce privește comportamentul, observăm o creștere a dependenței pacienului vis a vis de aparținători”, a subliniat dr. Mihaela Vintilă, psiholog clinician, președinte al Asociației Române de Psihologie Aplicată, competențe în boala Alzheimer și tulburări cognitive.

Implicarea familiei

O problemă majoră generată de această afecțiune, dincolo de suferințele pacientului, este impactul asupra familiei, bolnavul de Alzheimer fiind practic dependent de aparținători. Stigmatizarea, de asemenea, este prezentă în viața pacientului și a familiei acestuia. „Prejudecățile în ceea ce privește pacientul diagnosticat cu Alzheimer pornesc de la persoane care creează anumite bariere, ceea ce duce la stigmatizare. Prejudecățile încep cu modul nostru de a gândi, <<ce va spune lumea>>, ne gândim că ei nu sunt capabili să facă anumite lucruri, ne este rușine să ieșim cu ei pe stradă că o să ne facă de râs. Dacă noi învățăm să comunicăm cu ei, învățăm să îi acceptăm așa cum sunt, să nu îi privim ca pe o povară, atunci aceste bariere se pot elimina ușor. Trebuie să învățăm să le oferim respect, pentru că ei nu sunt o povară pentru noi, sunt niște persoane care au nevoie de ajutor, de înțelegere, de sprijin și de susținere. Este cel mai important lucru!”, a declarat Cătălina Petrescu, asistent social.

Atenție la primele semne!

„Trebuie să observăm simptomele care apar la începutul afecțiunii, în stadii precoce, să nu așteptăm ca pacienții să ajungă în situații în care nu mai recunosc persoanje din jur, cum din păcate se întîmplă cu unele cazuri pe care le vedem în clinică”, a atras atenția dr. Mihai-Viorel Zamfir, coordonator Memory Albion Medical – Centrul pentru boala Alzheimer și tulburări cognitive. De aceea „un mesaj foarte important de transmis este că atunci când o persoană  în vârstă începe să uite, nu este o situație normală. Poate să fie ceva trecător, e posibil să fie ceva asociat vârstei, dar, atenție, multe din aceste uitări așa zis normale, care persistă și care, cu atât mai mult, ajung să deranjeze, să incomodeze persoana respectivă, ar trebui investigate de un medic, de un psiholog, pentru a se stabili natura acestei problematici”, a mai adăugat dr. Zamfir.