Copiii cu epilepsie ar trebui încurajați să practice activități fizice

Persoanele care suferă de epilepsie au fost adesea sfătuite să nu practice sport sau exerciții fizice, în majoritatea cazurilor din cauza temerii, protecției excesive și ignoranței privind beneficiile și riscurile asociate cu astfel de activități.

Cu toate că efectele practicării sportului și exercițiilor fizice de către persoanele cu  epilepsie au fost dezbătute pe larg, câteva studii au arătat că, în majoritatea cazurilor, aceste activități pot avea o influență benefică asupra frecvenței crizelor convulsive și a severității acestora. Prin urmare, atitudinea privind practicarea sportului și epilepsia s-a schimbat considerabil în ultimele decenii, activitatea fizică având recomandări în practica medicală.

Beneficii și riscuri

Posibilitatea efectuării anumitor activități fizice sau tipul de sport recomandat în cazul unei persoane cu epilepsie se face în urma unei atente evaluări clinice a raportului individual risc-beneficiu, având în vedere riscul declanșării unei crize în timpul activității. Factorii care trebuie luați în considerare includ nu numai tipul de sport care poate fi practicat și probabilitatea de a face o criză epileptică, ci și caracteristicile individuale precum felul și gravitatea acestor crize, consistența manifestărilor  prodromale (precritice), istoricul privind factorii declanșatori ai crizelor epileptice, probabilitatea unei supravegheri atente de către membrii familiei sau alte persoane, precum și dorința persoanelor cu epilepsie (sau părinților) de a fi informate privind asumarea unui grad rezonabil de risc. Un istoric medical este esențial pentru a determina nu numai frecvența și caracteristicile crizelor, ci și orice leziune anterioară descrisă, durata perioadelor de libertate și gradul de aderență la tratament. Prin urmare, alegerea practicării unui exercițiu fizic/sport pentru o persoană cu epilepsie trebuie să ia în considerare preferințele, starea de sănătate, precum și sfaturile medicale.

Studiile efectuate pe animale care au avut convulsii și epilepsie au arătat că activitatea fizică a întârziat procesul epileptic, a redus frecvența convulsiilor și a încurajat schimbările favorabile la nivelul hipocampusului. Aceste schimbări pot fi evidente în cazul copiilor cu epilepsie și implicarea acestora în practicarea activităților sportive la școală ar trebui încurajată. Excluderea socială are loc mai ales în perioada adolescenței, iar tinerii cu epilepsie sunt în general mai puțin activi decât semenii lor sănătoși. În plus, exercițiile fizice practicate în mod regulat pot îmbunătăți funcția cognitivă indiferent de vârstă, în timp ce impunerea unui stil de viață sedentar poate avea efecte nocive și impact negativ asupra dezvoltării psiho-sociale, independenței și sănătății mentale. Aceste observații au condus la recomandarea generală că persoanele cu epilepsie trebuie să se implice în programe de exerciții fizice sau activități sportive care nu impun un risc semnificativ de accidentare.

Sursa: http://onlinelibrary.wiley.com