COVID-19 – între apariția simptomelor și momentul critic în evoluția bolii

Există un moment critic în evoluția bolii, în care aceasta poate evolua către forme severe, cu insuficiență respiratorie acută.

Care sunt simptomele infecției cu SARS-CoV-2 în funcție de forma clinică a bolii? Când apare momentul critic? De ce unele persoane mai resimt simptome chiar și după vindecarea de COVID-19? La toate aceste întrebări a răspuns prof. dr. Victoria Aramă, în cadrul sesiunii UP-to-date in COVID-19 din cadrul Congresului Multidisciplinar ”Împreună construim excelența”– ediția 2020.

Potrivit specialistului, evoluția clinică a COVID-19 se desfășoară în trei mari stadii. ”Primul este stadiul de infecție timpurie, în care există o replicare virală intensă și în care pacientul prezintă febră, mialgii, cefalee, etc, în – ideal ar fi să tratăm pacientul cu un antiviral eficient. Stadiul doi este reprezentat de faza pulmonară a bolii, care are două substadii (2A și 2B) în care ajung peste 20% din pacienți. Este stadiul în care, pe de o parte, încă avem o replicare virală importantă, însă începe și răspunsul inflamator sistemic important, care crește progresiv. În această fază 2, pacientul începe să prezinte dispnee și hipoxie, apar modificări radiologice pe radiografii, fiind o fază în care avem nevoie atât de antiviral, cât și de un tratament patogenic care să limiteze răspunsul inflamator sistemic. Se ajunge la faza a treia – pacienții care evoluează către forme critice – respectiv faza de hiperinflamație (de răspuns inflamator al gazdei) în care ajung aproximativ 5% dintre pacienți. Este etapa în care pacientul intră în insuficiență respiratorie acută și în care dezvoltă, din păcate, și alte insuficiențe de organ, până la șoc și, uneori, deces. În această fază, avem markerii de inflamație mult crescuți. Este nevoie de tratament patogenic și antiinflamator- aici ne ajută foarte mult corticosteroizii, dexametazona”, a spus prof. dr. Victoria Aramă.

Factori de risc pentru forme severe de COVID-19 sunt vârsta înaintată, sexul masculin, greutatea excesivă sau obezitatea la tineri (20- 30 de ani).

Diagnosticul clinic al infecției cu SARS-CoV-2

Perioada de incubație variază între 1 și 14 zile, media fiind în jurul a 4-5 zile, 97,5% dintre pacienți dezvoltă simptome în primele 12 zile. Forma clinică a infecției poate varia de la asimptomatică la severă sau chiar critică. ”Nu există simptome unice pentru infecția cu SARS-CoV-2 și de aceea ne este teamă de începerea sezonului gripal, deoarece aceste două infecții, din punct de vedere clinic, sunt foarte asemănătoare și vor fi destul de greu de diferențiat din punct de vedere clinic. Vom avea nevoie de teste rapide de diagnostic care să poată diferenția gripa de COVID-19. Acest lucru este important deoarece s-a demonstrat că dacă o persoană face, concomitent, coinfecție cu gripă și cu virusul SARS-CoV-2, riscul de deces se va dubla. Iar dacă este vorba de o persoană din categoriile predispuse la forme severe, riscul de deces va fi mult mai mare de dublu. De aceea, diagnosticul clinic trebuie întotdeauna confirmat prin teste de laborator, iar pentru a diagnostica infecția în faza acută avem nevoie de teste care să evidențieze fie ARN-ul viral, fie antigenele virale”, a atras atenția specialistul.

Simptome

Simptomele COVID-19 se împart în trei categorii:

  • Foarte frecvente- apar la peste 50% din pacienți: febră, anosmie (lipsă miros) sau disgeozie (lipsă gust), anorexie, tuse seacă, astenie fizică, cefalee, dispnee
  • Mai puțin frecvente, prezente la sub 50% dintre pacienți: mialgie, dureri toracice difuze, tuse productivă, tulburări digestive de tip diaree, greață, vărsături, vertij
  • Rare: confuzie, debut neurologic (chiar encefalită la debut), rinoree, erupții.

Formele clinice

Acestea variază foarte mult, de la formele presimptomatice sau asimptomatice (cele la care avem testul PCR sau testul antigene pozitiv), însă simptomele nu au apărut încă la momentul evaluării. Pacienții trebuie atent monitorizați cel puțin primele zece zile după testarea pozitivă.

Formele simptomatice pot fi ușoare, în care există avem semne și simptomele de mai sus, cu excepția dispneei, iar radiografia este normală. În formele medii începe să apară afectarea pulmonară, iar saturația în oxigen începe să scadă, dar rămâne la valoarea de peste 94%.  În formele severe, saturația de exigen scade sub 94%, raportul FIO2 este sub 300 mm HG, frecvența respiratorie urcă la peste 30 pe minut, iar pe radiografia pulmonară găsim infiltrate pulmonare peste 50%. În formele critice se instalează insuficiența respiratorie, șocul, insuficiențele multiple de organ.

81% sunt forme ușoare spre moderate,  formele severe apar la 14 % din cazuri, iar forma critică a bolii se înregistrează la 5% din cazuri (persoane care ajung în secțiile de terapie intensivă). Mortalitatea celor internați la ATI variază între 40 și 80%.

”Timpul mediul între debutul bolii și apariția dispneei variază între 5 și 8 zile. Timpul mediu între debutul bolii și apariția insuficienței respiratorii acute variază între 8 și 12 zile. Există un moment critic în evoluția bolii- respectiv ziua 10 de la debut, în care furtuna de citokine este maximă, și acela este momentul în care poate evolua către forme critice, cu insuficiență respiratorie acută. Timpul mediu între debutul bolii și internarea în ATI este tot între 10- 12 zile”, a explicat medicul.

Aceasta a avertizat că anumite simptome se mențin pe perioade de săptămâni sau luni de la vindecare: astenie fizică, dureri toracice, cefalee, palpitații, parestezii, dificultăți de respirație, depresie sau anxietate.