Dieta mediteraneană și activitatea fizică în insuficiența cardiacă
Tratamentul insuficienței cardiace presupune măsuri nonfarmacologice, terapie farmacologică și terapie intervențională. Măsurile nonfarmacologice au rolul controlului cât mai corect al factorilor de risc pentru insuficiență cardiacă.
Regimul dietetic sărac în grăsimi animale și bazat pe legume verzi și fructe cu conținut scăzut în glucide (dieta mediteraneană) este o măsură importantă. Aceste regim asigură atât o scădere ponderală la pacienții obezi, cât și un control glicemic ameliorat la pacienții diabetici. Prin scăderea ponderală sunt influențate și restul elementelor care intră în constituția sindromului metabolic. Regimul hiposodat (sub 5g sare/24h) este baza terapiei nonfarmacologice în insuficiența cardiacă, prin prevenția apariției sindromului congestiv și prin controlul optim al valorilor tensiunii arteriale (hipertensiunea arterială fiind un factor de risc important al insuficienței cardiace).
Intensitate medie
Activitatea fizică regulată- cel puțin 30 minute pe zi de activitate fizică de intensitate medie- este, de asemenea, un element esențial al terapiei nonfarmacologice. În acest mod sunt influențate atât scăderea ponderală, cât și controlul glicemic și valorile tensiunii arteriale. 30 de minute de activitate fizică de intensitate medie contribuie la scăderea cu 5mmHg a tensiunii arteriale sistolice- scădere ponderală 5-8 kg /lună. Combaterea sedentarismului este esențială, în aceste condiții.
Terapia farmacologică
Un element esențial al răspunsului greu la terapia farmacologică îl constituie lipsa aderenței la terapie (necomplianța pacientului). Acest element poate fi combătut prin explicarea repetată a beneficiului terapiei și măsurilor nonfarmacologice și implicarea familiei în susținerea pacientului. Reintegrarea socială a pacientului cu insuficiență cardiacă congestivă este esențială, având în vedere beneficiile acesteia. Pacientul reintegrat social va depune activitate fizică moderată și astfel va fi combătută depresia .
Măsurile farmacologice
Administrarea de oxigen pe mască nazală sau narine poate fi necesară dacă oxigenarea sângelui este scăzută. Clasele terapeutice esențiale în terapia insuficienței cardiace sunt medicamentele care elimină excesul de fluide (combat congestia- diuretice), medicamentele vasodilatatoare (scad efortul pe care cordul îl are de făcut pentru a pompa în sistemul arterial sângele – inhibitorii enzimei de conversie- IEC), medicamentele care scad consumul miocardic de oxigen și lucrul mecanic al inimii (medicamentele betablocante – BB) și medicamentele care cresc contractilitatea inimii (inotrop pozitive – digitalice). Este esențială terapia bolii cardiace subiacente, motiv pentru care toate afecțiunile cardiace care stau la baza insuficienței cardiace vor fi tratate corespunzător. Schema de terapie și dozele de medicamente sunt indicate strict de către medicul curant.
Terapia intervențională
Se referă la terapia cauzelor de insuficiență cardiacă tratabile prin metode suplimentare față de terapia medicală. În cazul ritmurilor cardiace lente care stau la baza insuficienței cardiace este posibil să fie necesară implantarea unui aparat care să genereze un ritm cardiac corespunzător (stimulator cardiac).
Daca boala cardiacă ischemică este cauza insuficienței cardiace este posibil să fie necesară efectuarea unei investigații. Aceasta va evalua leziunile (îngustările) arterelor coronare (coronarografia). Pasul următor poate fi dilatarea cu balon a leziunilor evidențiate și montarea unei proteze (stenturi).
În unele cazuri este posibil să fie necesară intervenția chirurgicală cardiacă pentru protezarea unor valve cu funcție anormală sau pentru tratamentul leziunilor arterelor coronare, care nu pot fi realizate prin angioplastie.
Sursa: http://optimcardio.ro/
