Infecțiile urinare – care este cea mai bună conduită terapeutică și cum pot fi prevenite recidivele?

Interviu cu prof. dr. George Mitroi, șef Clinică Urologie, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

Pentru femeia cu o cistită acută necomplicată, diagnosticul și tratamentul pot fi gestionate eficient încă de la nivelul medicului de familie. ”Antibioticul rămâne tratamentul standard, însă trebuie administrat corect și pentru durata recomandată de ghiduri. În cazul infecțiilor recurente la femei sau al infecțiilor urinare la bărbat, evaluarea de către medicul specialist devine esențială”, a atras atenția prof. dr. George Mitroi cu ocazia Congresului ROMURO 2026 .

 

Ce tip de pacienți se prezintă cel mai frecvent cu infecții urinare?

În majoritatea covârșitoare a cazurilor vorbim despre femei. Raportul dintre femei și bărbați este de aproximativ 3-4 la 1, ceea ce înseamnă că aproape 80% dintre pacienții cu infecții urinare sunt femei. Explicația este una anatomică: uretra feminină este mai scurtă, mai largă și mai dreaptă, ceea ce facilitează ascensiunea bacteriilor către vezica urinară. La bărbați, situația este diferită. Un bărbat tânăr face foarte rar infecție urinară. De regulă, vorbim despre pacienți cu vârsta peste 60 de ani, care asociază afecțiuni prostatice sau diabet.

 

Există în prezent o tendință de a evita antibioticele și de a apela la suplimente alimentare. Care este abordarea corectă?

Trebuie spus foarte clar: infecția urinară se tratează cu antibiotic. Aceasta este conduita corectă și recomandată de ghidurile internaționale.

Suplimentele alimentare pot avea un rol complementar, însă nu înlocuiesc tratamentul antibiotic. Ele pot fi utilizate în asociere cu antibioticul sau după încheierea tratamentului, pentru a reduce riscul unor noi episoade.

Problema nu este prescrierea antibioticului, ci durata tratamentului. În cazul cistitei acute necomplicate la femeie, există scheme terapeutice cu doză unică, scheme de trei zile și scheme de cinci zile. Un tratament care depășește cinci zile este, în majoritatea situațiilor, nejustificat.

 

Există situații în care o urocultură este pozitivă, dar tratamentul nu este necesar?

Da, și este o situație foarte frecventă. Vorbim despre bacteriuria asimptomatică. Pacienta nu are niciun simptom – nu o ustură la urinare, nu urinează mai des, nu are dureri –, însă, la un control de rutină, urocultura evidențiază bacterii în urină. Aceasta nu este o infecție urinară și, conform ghidurilor europene, nu trebuie tratată cu antibiotic. Din păcate, multe paciente se sperie când văd pe rezultat numele bacteriei, de cele mai multe ori Escherichia coli, și solicită tratament, deși acesta nu este indicat.

 

Cum ar trebui să arate traseul unei paciente care dezvoltă simptome de infecție urinară?

Într-o lume ideală, primul contact ar trebui să fie medicul de familie. Dacă simptomatologia este sugestivă pentru o infecție urinară – urinări frecvente, usturimi la urinare, disconfort vezical – se poate efectua în cabinet un test rapid de urină, așa-numitul dipstick.

Dacă rezultatul susține diagnosticul și ne aflăm în fața unui prim episod de infecție urinară necomplicată la femeie, tratamentul poate fi inițiat imediat, chiar și fără urocultură. Ghidurile europene acceptă această abordare, numită tratament empiric.

Știm că aproximativ 80% dintre infecțiile urinare sunt cauzate de Escherichia coli, astfel încât este justificat să presupunem că acesta este germenul implicat și să alegem tratamentul recomandat de ghid.

 

În ce situații trebuie să intervină medicul urolog?

Trimiterea către specialist este justificată atunci când vorbim despre infecții urinare recurente. Definiția este foarte clară: două episoade în șase luni sau trei episoade într-un interval de 12 luni.

O pacientă care face astăzi o infecție urinară și mai are un episod peste doi ani nu este o pacientă cu infecții recurente. În cazul recurențelor, rolul specialistului este să identifice eventualii factori favorizanți sau factori de întreținere ai infecției și să îi corecteze. Aceasta este cheia succesului terapeutic.

 

Multe femei se sperie atunci când primesc acest diagnostic. Este justificată îngrijorarea?

Cred că, de multe ori, gravitatea infecției urinare joase la femeie este supraestimată. O cistită acută necomplicată este, în general, un episod banal. Le spun adesea pacientelor că, din punctul de vedere al impactului asupra sănătății, un episod anual de cistită poate fi comparat cu o răceală banală. Este o modalitate simplă de a explica faptul că nu discutăm despre o afecțiune gravă, atât timp cât este tratată corect.

 

Există măsuri simple prin care femeile își pot reduce riscul de infecție?

Da, iar acestea sunt mai importante decât cred multe paciente. Există câteva măsuri măsuri simple care pot reduce semnificativ riscul de recidivă: un consum adecvat de lichide; urinări regulate, care contribuie la eliminarea mecanică a bacteriilor; o igienă locală corectă; micțiunea după contactul sexual; tratamentul corect al fiecărui episod de infecție urinară.

 

Ați menționat că infecțiile urinare la bărbați trebuie privite separat. De ce?

Pentru că un episod de infecție urinară la bărbat este considerat de la început o situație complicată sau chiar sistemică. Nu mai discutăm despre tratament empiric cu doză unică sau scheme scurte de trei-cinci zile. La bărbat este necesară efectuarea uroculturii, iar tratamentul se stabilește în funcție de rezultatul acesteia. Durata tratamentului este, de regulă, de 7-10 zile. Dacă infecția este asociată cu prostatită acută, tratamentul trebuie prelungit la 21-28 de zile. Pe scurt, bărbații fac infecții urinare mai rar, însă atunci când apar, acestea sunt considerate din start mai complexe și necesită o abordare diferită.

Despre prof. dr. George Mitroi, pe https://urologie-craiova.ro/.