Recomandări pentru prevenirea apariției unui AVC- a doua cauză de deces în România
România înregistrează încă cea mai mare mortalitate prin accident vascular- cerebral (AVC) din Europa (21,64%), la nivel național fiind a doua cauză de deces, după bolile cardiovasculare.
La nivel mondial, accidentul vascular-cerebral (AVC) constituie o a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer. Conform ultimei raportări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au fost înregistrate în întreaga lume peste 17 milioane de cazuri noi de AVC, aproximativ 60% dintre aceşti pacienţi decedează, iar ceilalți rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă. România este plasată, potrivit ultimelor statistici, în primele trei ţări europene în ceea ce priveşte incidenţa crescută a bolilor cerebrovasculare, precum şi mortalitatea de cauză cerebrovasculară. Prevalența AVC în România este de 0,1% pentru grupa de vârstă sub 40 ani, 1,8% pentru grupa de vârstă 40-55 ani, 4,3% pentru grupa de vârstă 55-70 ani şi 13,9% la vârsta de peste 70 de ani.
AVC-ul poate fi prevenit prin respectarea câtorva recomandări:
– Modificarea stilului de viață, în care să predomine activitatea fizică, aceasta fiind dublată de o activitate intelectuală adecvată preferințelor fiecărui individ, evitându-se tot mai mult, și pe cât posibil, stresul psihosocial.
– Alegerea unei alimentații corespunzătoare și echilibrate care să ajute la menținerea unei greutăți corporale optime (evitarea grăsimilor saturate, a dulciurilor concentrate, a aditivilor alimentari și conservanților, dar cu o pondere crescută a vegetalelor proaspete care conțin și o cantitate crescută de fibre vegetale).
– Evitarea fumatului sau renunțarea la fumat, după caz.
– Somnul pe timpul nopții trebuie să fie cât mai constant respectat.
– Identificarea și tratarea promptă și constantă a tuturor factorilor de risc vasculari și metabolici:
– tensiunea arterială crescută să fie controlată periodic începând chiar din perioada adolescenței;
– depistarea dislipidemiilor și corectarea promptă și constantă a acestora;
– depistarea valorilor glicemice crescute și corectarea controlată a acestora;
– depistarea și tratarea bolilor cardiace care pot evolua independent,
– depistarea și terapia adecvată a oricăror altor anomalii biologice care pot crește riscul vascular.
Pacienţii cu AVC, afectați încă de lipsa centrelor de neurorecuperare
Chiar dacă în urmă cu doi ani s-a reușit extinderea unităților medicale speciale (de la 10 la 43) privind tratarea în regim de urgență (prin metoda medicală denumită generic tromboliză) a pacienților care au suferit un AVC, lipsa centrelor de neurorecuperare a acestora continuă să reprezinte o mare problemă la nivel național. Accidentul vascular -cerebral este în mod fundamental o afecțiune cronică și implică o monitorizare riguroasă după evenimentul acut, impunându-se totodată un amplu program de reabilitare neurologică. În mod ideal, serviciile de reabilitare sunt furnizate de o echipă multidisciplinară de asistență medicală cu pregătire în neurologie, aistență medicală de reabilitare, terapie ocupațională și terapie de limbaj. Aceste echipe sunt coordonate, în baza unor competențe aprobate și a unor protocoale medicale riguroase de către medici neurologi specializați în reabilitare. Acestora li se adaugă lucrătorii sociali, psihologi, psihiatrii, consilieri, fizioterapeuți și asistenți medicali specializați în reabilitare.
“Procesul de recuperare neurologică este unul complex, iar finalizarea sa din punct de vedere formal, care în principiu durează 3-4 luni de la producerea unui AVC, nu ar trebui să însemne sfârșitul procesului de reabilitare a pacientului”, a precizat prof. dr. Dafin Mureșanu, presedinte al Comisiei de Neurologie din Ministerul Sănătății, cu ocazia celui de-al 17-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN), care a avut loc pe 28 noiembrie. Acesta a adăugat că “interesul central al cercetătorilor științifici, precum și cel al factorilor de decizie constă în necesitatea unei mai bune înțelegeri a impactului neurorecuperării care diferă din punct de vedere al rezultatelor, de la un pacient la altul”.
Supraviețuitorii unui AVC pot urma un astfel de program începând din perioada spitalizării, la domiciliu sau în centre speciale de recuperare. O problemă existentă la nivel naţional, cu care se confruntă pacienţii care au suferit, în special, un AVC, este dată de lipsa centrelor de recuperare neurologică.
