Spasticitatea post-AVC: ce trebuie să știe pacientul și familia
În România, aproximativ 60.000 de persoane suferă anual un accident vascular cerebral (AVC), iar pentru mulți dintre ei recuperarea nu se oprește la momentul externării din spital.
Una dintre complicațiile frecvente care pot apărea după un AVC este spasticitatea – o problemă a mușchilor care afectează mobilitatea și poate limita independența pacientului. Specialiștii atrag atenția că această complicație poate apărea chiar din primele săptămâni după accidentul vascular și că recunoașterea timpurie a simptomelor face diferența în recuperare.
Spasticitatea post-AVC este o tulburare în care mușchii devin rigizi și se contractă involuntar. De exemplu, brațul poate rămâne îndoit și apropiat de corp, iar mâna strânsă în pumn. Dacă sunt afectate picioarele, pot apărea dificultăți la mers, genunchi rigizi sau poziții anormale ale piciorului. În aceste condiții, activități de zi cu zi, precum îmbrăcatul, spălatul sau deplasarea prin casă, pot deveni foarte dificile.
Datele medicale arată că aproximativ un sfert dintre pacienți dezvoltă spasticitate la două săptămâni după AVC. După un an, procentul crește, mai ales la persoanele care au avut episoade repetate. De aceea, medicii recomandă ca pacienții și familiile lor să fie atenți la orice semn de rigiditate sau schimbare în poziția membrelor și să ceară evaluarea medicului cât mai repede.
„Obiectivul principal al neurologului este să salveze viața pacientului în faza acută a AVC-ului, dar este la fel de important să informăm pacientul și familia că recuperarea medicală timpurie poate preveni spasticitatea și poate îmbunătăți semnificativ independența și calitatea vieții”, explică prof. univ. dr. Cristina Tiu, medic primar neurolog.
Specialiștii subliniază că tratamentul există și poate reduce simptomele, mai ales dacă este început devreme. Recuperarea include kinetoterapie, exerciții adaptate și tratament medicamentos, iar implicarea familiei este esențială pentru ca pacientul să urmeze programul de recuperare.
„Chiar dacă pacienții cu spasticitate post-AVC nu sunt cei mai simpli de tratat, kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos adecvat pot face diferența. Rolul familiei este esențial: susținerea și implicarea lor în programul de recuperare cresc șansele de succes ale terapiei”, spune prof. univ. dr. Delia Cinteză, medic primar medicină fizică și de reabilitare.
Pe lângă tratament, pacienții și familiile se confruntă și cu alte dificultăți. Potrivit Lilianei Curea, președinte al ALIA – Asociația pentru Lupta Împotriva Accidentului Vascular Cerebral, una dintre cele mai mari probleme este lipsa unui parcurs clar după externarea din spital și accesul limitat la recuperare neurologică. Multe familii nu știu unde să meargă pentru recuperare sau trebuie să aștepte luni întregi pentru un loc într-un centru specializat.
Reprezentanții pacienților atrag atenția că viața după AVC poate fi dificilă nu doar pentru persoana afectată, ci și pentru familie. Uneori, un membru al familiei renunță la serviciu pentru a deveni îngrijitor, iar sprijinul social și serviciile de recuperare sunt insuficiente. În multe cazuri, pacienții au nevoie de ajutor chiar pentru activități de bază, cum ar fi igiena personală sau deplasarea în siguranță prin locuință.
Ce este important să știe pacienții și familiile:
- Spasticitatea poate apărea la scurt timp după AVC, dar poate fi tratată dacă este depistată la timp.
- Orice rigiditate musculară sau poziție neobișnuită a brațelor sau picioarelor trebuie discutată cu medicul.
- Recuperarea timpurie – kinetoterapie, exerciții și tratament – crește șansele de a recâștiga mobilitatea și independența.
- Sprijinul familiei și colaborarea dintre neurolog, medicul de recuperare și medicul de familie sunt esențiale pentru evoluția pacientului.
Specialiștii subliniază că intervenția rapidă și accesul la servicii de recuperare pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor care au trecut printr-un accident vascular cerebral și a familiilor acestora. În același timp, organizațiile de pacienți atrag atenția că dezvoltarea serviciilor de recuperare și sprijin social rămâne o nevoie importantă în România.
