Cancerul de prostată – pe locul doi în afecțiunile maligne ale bărbaților

Cancerul de prostată reprezintă o entitate distinctă între toate celelalte tipuri de neoplazii.

Glanda prostatică este un organ de dimensiuni modeste situate în pelvisul profund al bărbatului, iar cancerul de prostată se clasează pe locul al 2-lea între cancerele diagnosticate la bărbat, însumând 1.1 milioane de noi cazuri diagnosticate anual la nivel mondial.  Acest tip de neoplazie apare rar la pacienții tineri, de regulă mai puțin de 5% dintre pacienții sub 30 de ani fiind diagnosticați cu cancer de prostată. Lucrurile se schimbă dramatic odată cu avansarea în vârstă; astfel, observăm că peste vârsta de 79 de ani întâlnim o prevalență de peste 59%. O analiză arată că, dacă toți bărbații ar trăi până la vârsta de 100 de ani, cel mai probabil că majoritatea ar ajunge să dezvolte această forma de neoplazie.

”Ca multe alte neoplazii, și acest tip de cancer poate fi capricios în ceea ce privește dezvoltarea sa, astfel unele forme pot evolua fulminant cu extensia rapidă locoregională și la distanță, iar altele pot rămâne oarecum latente, având, în timp, nevoie de tratament minimal sau chiar deloc. Deși pacienții pot prezenta variate forme de evoluție, atunci când este diagnosticată din timp, această neoplazie va avea și cele mai bune rezultate de tratament”, a explicat asist. univ. dr. Vlad Olaru, medic specialist urolog.

Când mergem la medic?

Cancerul de prostată în stadii incipiente nu prezintă semne și simptome. Screeningul în cancerul de prostată este discutabil și bazele nu sunt exact stabilite. De regulă, pacientul trebuie să discute cu medicul de familie dacă screeningul este o variantă bună pentru acesta. Atunci când avem de a face cu un cancer de prostată în stadiul avansat, lucrurile stau complet diferit, iar pacientul poate prezenta semne și simptome caracteristice cum ar fi simptomatologia de tract urinar inferior (dificultatea de a urina, jetul urinar slab, urinat frecvent), urinatul cu sânge, disconfort în regiunea abdominală inferioară, sânge în lichidul spermatic, disfuncție erectilă, dureri osoase, scăderea în greutate.

Cauzele cancerului de prostată

Până în momentul de față, nu se știe ce determină apariția acestui tip de cancer. Specialiștii spun că această neoplazie apare atunci când anumite celule de la nivelul glandei prostatice se modifică din cauza mutațiilor ADN de la nivel celular, ce determină o multiplicare rapidă și aberantă a acestor celule. Spre deosebire de celulele normale care, în mod obișnuit, mor după o perioadă de timp, celulele neoplazice continuă să trăiască și să se multiplice. Această multiplicare aberantă reprezintă extinderea locală la nivelul glandei și, în unele cazuri, în afara acesteia (regională).

De asemenea, unele celule se pot disemina de la nivelul glandei și pot migra către alte părți ale organismului (metastaze la distantă).

Factori de risc

Cercetătorii au sesizat anumiți factori de risc asociați cu acest tip de cancer.

• Vârsta – Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, riscul de a dezvolta cancer de prostată crește, existând o probabilitate mare ca modificările ce apar la nivel celular în glanda prostatică să apară după vârsta de 55 de ani.
• Istoricul familial– Bărbații cu o istorie familială de cancer de prostată se confruntă cu un risc crescut de a dezvolta afecțiunea. Un astfel de bărbat are risc de 2 sau de 3 ori mai crescut de a dezvolta neoplazia, dacă tatăl sau fratele lui au avut acest tip de cancer. Riscul crește exponențial cu numărul de rude care au dezvoltat neoplazia.
• Fumatul – Nenumărate studii demonstrează legătura directă dintre cancerul de prostată și fumat, astfel încât fumătorii au un risc dublu față de populația martor de a dezvolta neoplazia. Totuși, speranța există pentru cei care renunță la fumat, riscul scăzând la nivelul unui nefumător la 10 ani de la abandonarea acestui viciu.
• Dieta- Alimentația și stilul de viață pot influența riscul de a dezvolta cancer de prostată, iar studii multiple au demostrat faptul că pacienții obezi, atunci când sunt diagnosticați cu cancer de prostată, prezintă o forma de boală avansată ce se tratează cu mult mai multă dificultate.

Complicațiile cancerului de prostată

Complicațiile acestui tip de cancer, ce apar în evoluția sa ori în urma tratamentului, sunt reprezentate de:

• Extinderea cancerului de prostată loco-regional și la distanță – Cancerul de prostată se poate extinde regional la organele învecinate, cum ar fi vezica urinară, iar celule neoplazice pot migra, prin curentul sangvin sau limfatic, către sistemul osos sau către alte regiuni ale corpului. Atunci când oasele sunt afectate, apar dureri și fracturi. Pacienții în stadiul metastazic pot răspunde la tratamentul multimodal, dar în această situație tratamentele nu sunt curative.
• Incontinența urinară – este urmarea directă a tratamentului aplicat în cancerul de prostată sau, în cazurile avansate, poate fi o urmare a cancerului în sine. Incontinența apare după tratamentele chirurgicale de extirpare a prostatei sau după tratamentele de radioterapie. Tratamentul incontinenței urinare poate include medicație, intervenții chirugicale, cum ar fi sfincterul urinar artificial, sau aplicarea diferitelor tipuri de catetere urinare.
• Disfuncția erectilă- ca și incontinența urinară, disfuncția erectilă apare ca urmare a cancerului în sine sau în urma tratamentelor aplicate în acest tip de cancer (tratament chirurgical, radioterapie, tratament hormonal). Opțiuni terapeutice pentru disfuncția erectilă sunt reprezentate de: medicație, pompe cu vacuum, proteze peniene.

Prevenția cancerului de prostată

Prevenția acestei neoplazii se face printr-un stil de viată echilibrat. Dieta joacă un rol important pentru menținerea unei greutăți normale, evitarea alimentelor cu conținut crescut în grăsimi saturate, carne roșie, preferarea alimentației bazate pe fructe și legume proaspete, evitarea suplimentelor alimentare, a conservanților, a mâncărurilor de tip fast-food. Exercitiul fizic constant joacă un rol important și ajută la păstrarea unei greutăți normale, precum și a dispoziției bune. A fost demonstrat că bărbații care nu fac miscare au o valoare a antigenului specific prostatic (PSA) mai crescută în comparație cu cei care fac exerciții fizice zilnice, aceștia din urmă având un risc mai scăzut de a dezvolta cancer de prostată.