O nouă ameninţare după infarct: insuficienţa cardiacă

Riscul de apariţie a insuficienţei cardiace este ridicat în primii ani după un infarct. “Insuficienţa cardiacă este o problemă majoră de sănătate publică, care ajunge de foarte multe ori la spitalizare sau chiar deces”, arată Dr. Johannes Gho, cardiolog la Centrul Medical Universitar din Utrecht (Olanda).
Insuficienţa cardiacă înseamnă că inima nu mai poate pompa atâta sânge cât are nevoie organismul. Noile tratamente îmbunătăţite post infarct au dus la o rată de supravieţuire mai bună, lăsând însă pacienţii sensibili la o insuficienţă cardiacă ulterioară.
Pentru a realiza studiul, cercetătorii au analizat dosarele a aproape 25.000 de persoane care suferiseră un prim atac de cord. Aproximativ 25% dintre ei au dezvoltat insuficienţă cardiacă în decurs de patru ani. Anumiţi factori au crescut riscul de insuficienţă cardiacă după primul infarct. De exemplu, fiecare creştere în vârstă cu 10 ani a fost asociată cu o majorare cu 45% a riscului, iar cel mai “bine cotat” pacient avea un risc crescut cu 27%. Fibrilaţia atrială- o afecţiune caracterizată de un ritm cardiac anormal- şi diabetul sunt alţi factori care cresc semnificativ riscul de insuficienţă cardiacă, cu 63, respectiv 44 de procente.
Alte afecţiuni medicale asociate cu un risc crescut de insuficienţă cardiacă după primul infarct sunt: boala arterială periferică, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), presiunea arterială ridicată şi infarctul miocardic. Pacienții cu boli cardiace ischemice au cel mai mare risc de isuficienţă cardiacă
Astăzi, stentul este tratamentul indicat în cazul unui infarct (un tub mic este folosit pentru a deschide artera blocată). Pe de o parte, stenturile au îmbunătăţit tratamentul pentru atacul de cord, deci riscul ar trebui să scadă. Pe de altă parte, deoarece tratamentul s-a îmbunătăţit, mai mulţi pacienţi supravieţuiesc unui infarct doar pentru a dezvolta ulterior insuficienţă cardiacă. “Dacă am descoperi care pacienţi cu infarct vor dezvolta insuficienţă cardiacă ne-ar ajuta să depistăm terapii preventive”, a atenţionat Dr. Johannes Gho.
Sursa: https://www.nlm.nih.gov/




