Obezitatea, cea mai răspândită boală cronică netransmisibilă

Peste jumătate din populația adultă din România se confruntă cu probleme legate de greutate: 31,1% din români sunt supraponderali și 21,3% suferă de obezitate, iar estimările indică o creștere semnificativă în următorii zece ani.

Cea mai obișnuită abordare a obezității în România este aceea că este responsabilitatea pacientului și se poate rezolva prin dietă și exerciții fizice. Rar s-a discutat însă despre obezitatea ca boală cronică ce, la rândul ei, conduce către multe alte afecțiuni grave.

„Deși nu este recunoscută ca atare, obezitatea este cea mai răspândită boală cronică netransmisibilă și este cauza a peste 200 de complicații, printre care diabetul de tip 2, cancerul și bolile cardiovasculare – 3 dintre cele 4 boli cronice netransmisibile recunoscute în prezent la nivel internațional. Este absolut necesar ca la nivel de societate, atât în populația generală, cât și în mediul sanitar să se cunoască fiziopatologia obezității și să fie tratată în mod adecvat, ca boală cronică asociată cu un dezechilibru în controlul apetitului și al metabolismului, cauzat de factori multipli, printre care genetici (40-70%) și biologici”, a afirmat dr. Andreea Ciudin Mihai, expert în Endocrinologie și Nutritie, Coordonatoarea Unității de Tratament Integral al Obezitatii din Spitalul Universitar Vall Hebron, Barcelona.

“Sunt multe lucruri pe care le putem face și poate ca unul dintre cele mai importante este acela de a schimba paradigma, de a schimba percepția obezității, din condiție care ține de estetică, în paradigma legată de obezitate ca boală cronică netransmisibilă. Cred că această percepție trebuie schimbată nu numai în rândul societății si nu numai în rândul pacienților, dar și în rândul profesioniștilor din sănătate”, a spus și prof. univ. dr. Cătălina Poiană, medic primar endocrinologie, președinta Colegiului Medicilor din Romania.

Conform Agenției Internaționale de Cercetare în domeniul Cancerului, obezitatea este asociată cu un risc crescut pentru cel puțin 13 tipuri de cancer. La nivel global se estimează că între 4 și 8% dintre cazurile de cancer diagnosticate anual sunt direct atribuite obezității. În România, prevalența obezității este în creștere, ceea ce indică o posibilă viitoare creștere a incidenței cancerelor asociate.

Copiii și adolescenții, cei mai vulnerabili

Situația este chiar mai alarmantă în cazul copiilor și adolescenților. Un sfert dintre copiii români suferă deja de obezitate, iar numărul acestora este în creștere alarmantă. Estimările Federației Mondiale a Obezității incluse în Atlasul Mondial al Obezității ediția 2024 indică pentru țara noastră o rată de creștere anuală de 3,1% pentru perioada 2020-2035, România situându-se peste țările vecine precum Ungaria (2,5%) și Bulgaria (1,3%). În lipsa unor măsuri eficiente, în următorii cinci ani, jumătate de milion de copii români cu vârste între 5 și 19 ani ar putea fi afectați de această boală. Un copil care suferă de la o vârstă fragedă de obezitate va deveni foarte probabil un adult cu probleme cronice de sănătate (hipertensiune, dislipidemie, diabet zaharat de tip 2, cancer etc.)

Stigmatizarea – o barieră majoră în gestionarea obezității

O barieră majoră în gestionarea obezității o reprezintă stigmatizarea. Persoanele care suferă de obezitate se confruntă cu judecată, atât internă (rușine, vinovăție, scăderea stimei de sine), cât și externă (discriminare din partea familiei, colegilor și profesioniștilor din sănătate). Această situație contribuie la probleme psihologice precum depresia, anxietatea sau tulburările de alimentație ce reduc motivația pentru schimbări benefice și astfel perpetuează un ciclu negativ. Din păcate, stigmatizarea cauzează și accesul inegal la îngrijire medicală pentru că pacienții tind să evite interacțiunile sociale și să se retragă din comunitate, nu mai caută sprijinul medical pentru a nu fi judecați, se învinovățesc pentru ceea ce li se întâmplă și consideră că pot remedia situația prin voință și abstinența de la mâncare.

„Obezitatea este o boală complexă, nu o alegere sau o problemă de voință. Discuțiile ar trebui să fie centrate pe sprijin, nu pe critică. Recomand evitarea limbajului care implică vină sau rușine. În loc să spunem <trebuie să slăbești>, putem formula: <Cum te simți din punct de vedere al sănătății și cum te pot ajuta?>. E important să folosim termeni care pun accent pe persoană, nu pe boală, de exemplu, <persoană care trăiește cu obezitate> în loc de <persoană obeză>, a declarat Cristina Fedorovici, psihoterapeut.

„Obezitatea este un fel de boală orfană. O vedem peste tot în jurul nostru, știm ce pericole generează, știm ce scrie în cărți, dar nu facem nimic, pentru că persoana care suferă de obezitate e singura vinovată și nu trebuie decât să slăbească, dar nu vrea. Sunt prea mulți profesioniști în sănătate care consideră că dacă spun unei persoane cu obezitate că trebuie să slăbească, să facă efort fizic, să mănânce sănătos, și-au îndeplinit treaba. Până nu vom înțelege, ca profesioniști, că este vorba despre un proces, că este mai mult decât dietă, activitate fizică și voință, până când nu vom avea un sistem sanitar pregătit în mod real să se ocupe de obezitate în sine, nu doar ca afecțiune conexă altor patologii, până nu vom avea un sistem educațional care să facă educație sanitară pentru prevenirea obezității, vom continua să ne minunăm de epidemia de obezitate”, a atras atenția dr. Daciana Toma, medic de familie.

Obezitatea nu este doar o responsabilitate individuală – ce poate face statul
Contrar percepțiilor comune, obezitatea este o boală complexă care necesită tratament multidisciplinar care include activitate fizică terapeutică, nutriție terapeutică, terapie psihologică, farmacoterapie, chirurgie bariatrică, sau, de cele mai multe ori, o combinație a acestora. Sunt țări din Europa în care tratamentele medicamentoase sau chirurgia bariatrică sunt compensate total sau parțial. În România, prevenția și educația pentru sănătate sunt insuficient sprijinite de autorități, iar despre obezitate se vorbește mult prea puțin.

„Este timpul ca fiecare dintre noi – autorități, profesioniști din sănătate și cetățeni – să contribuie pentru a preveni o criză de sănătate publică fără precedent. Primul pas în rezolvarea unei probleme e să recunoaștem că ea există. E mare nevoie de educație pentru sănătate în școli, pentru că situația e mai gravă la copii și adolescenți decât la populația adultă. La noi, subiectul educației pentru sănătate e pasat de ani de zile între Ministerul Educației și cel al Sănătății, fără vreun progres vizibil. Toți putem pune presiune pe decidenți pentru ca lucrurile să se schimbe”, a concluzionat Lorenzo Radu, președintele Asociației Împreună Împotriva Obezității.