Psoriazisul se poate declanșa la orice vârstă

Psoriazisul este o afecţiune cutanată cronică, inflamatoare, autoimună. Ultimele cercetări au arătat că psoriazisul are şi o componentă genetică, transmisă probabil pe linie maternă. Sund considerate implicate acele gene responsabile de transmiterea diabetului şi a obezităţii.

Boala afectează ambele sexe în egală măsură. Psoriazisul se poate declanşa la orice vârstă, chiar în primele luni de viaţă, dar sunt observate 2 perioade principale de apariţie: între 20 şi 30 de ani şi după 40 de ani. Fiind o boală cronică, psoriazisul poate dura toată viaţa. Boala prezintă perioade de remisie urmate de perioade de recidivă. Evoluţia este diferită de la un pacient la altul.

 

Simptome

Boala se manifestă prin apariţia unor pete roşietice, cu margini bine delimitate şi acoperite de coji alb-sidefi, în unele cazuri. În zonele respective se produc mâncărimi.

Debutul psoriazisului poate fi discret si limitat, fiind uneori localizat pe pielea din zona articulaţiilor: coate, genunchi sau scalp, în zone ascunse de păr. Psoriazisul care afectează doar pielea capului poate fi confundat relativ uşor cu mătreaţa. Boala poate să evolueze, iar zona afectată să crească, putând acoperi în unele cazuri toată suprafaţa corpului.

Boala este de trei tipuri: ușoară (până la 3% zonă afectată din corp), moderată (zonă afectată între 3 și 10%) și severă (peste 10% zonă din corp afectată). Pentru majoritatea pacienţilor, palma unei mâini reprezintă 1% din suprafaţa corpului.

Pentru mai mare acurateţe privind gradul de severitate se pot folosi Scorul PASI şi Scorul DLQI care, pe lângă suprafaţa afectată, tipul de psoriazis, tipul de leziuni și prezenţa scuamelor, măsoară şi calitatea vieţii pacienţilor. Gradul de severitate al psoriazisului poate fi considerat crescut în cazurile la care suprafaţa afectată este mică, dar plasată pe zone cu importanţă funcţională mare: palme, talpă, faţă.

 

Predispoziție genetică

Cauzele sunt multiple: genetice, imunologice, de mediu şi psihologice. S-a observat o predispoziție genetică; se estimează că peste 70% dintre pacienţii copii prezintă o istorie a acestei boli în familie. Nu există însă o genă specifică psoriazisului, ci un număr de caracteristici genetice care creează predispoziţie către declanşarea bolii.

Sistemul imunitar este responsabil pentru declanşarea psoriazisului prin limfocitele T, care, în mod normal, protejează organismul de infecţii. Din motive necunoscute, în cazul psoriazisului, limfocitele T atacă o leziune care nu există, declanşând astfel inflamaţii şi regenerarea accelerată a celulelor pielii. Dacă în mod normal celulele pielii se regenerează în 28-30 de zile, în cazul psoriazisului acest proces are loc în 3-6 zile.

Factorii de mediu sunt şi ei responsabili de declanşarea sau agravarea bolii. Factorii externi sunt reprezentaţi de schimbarea anotimpului, poluarea, îmbrăcămintea neadecvată sau traumatismele repetitive, astfel s-a observat că vremea rece şi uscată poate înrăutăţi simptomele.

Factorii interni implică stresul emoţional, anumite medicamente care declanşează erupţii cutanate, boli infecţioase, alimentaţie necorespunzatoare. Medicamente precum sărurile de litiu, agenţii betablocanţi, chinolonele, uneori chiar întreruperea bruscă a corticoterapiei, pot duce la agravarea plăcilor psoriazice. Persoanele cu psoriazis trebuie să menţioneze prezenţa bolii ori de câte ori este necesară instituirea unui tratament medicamentos. Consumul excesiv de alcool şi fumatul sunt factori de risc în dezvoltarea psoriazisului. În acelaşi timp, stresul cauzat de existenţa psoriazisului poate conduce la creşterea consumului de alcool, tutun şi neglijarea tratamentului.

 

Cum este afectată viaţa pacientului

Impactul psoriazisului asupra pacientului nu are legătură cu suprafaţa corpului afectată sau alţi parametri precum roşeaţa sau grosimea plăcilor, ci mai mult cu localizarea şi atitudinea pacientului.

Psoriazisul poate afecta în mod grav calitatea vieţii pacientului, similar cu afecţiuni grave precum cancerul, afecţiunile cardiace sau depresia.

La pacientul cu psoriazis pot fi observate o serie de sentimente negative: anticiparea respingerii, sentimentul că este stigmatizat (însemnat), vină, ruşine, atitudine negativă şi secretomanie. Aceste sentimente, dublate de localizarea bolii (faţă, mâini, tălpi, etc.) şi profesia pacientului (artişti, instrumentişti, chirugi, cosmeticiene, etc.), pot afecta încrederea în sine şi relaţiile cu familia, prietenii sau colegii de serviciu.

Se recomandă evitarea stresului şi reducerea anxietăţii. Aceşti factori de ordin psihic pot agrava simptomele bolii şi pot determina apariţia unor plăci cutanate noi.

 

Tratament

Psoriazisul este o afecţiune care nu ameninţă direct viaţa, dar netratată poate agrava starea de sănătate a pacientului până la imobilizarea la pat, în cazul declanşării Artritei Psoriazice.

În funcţie de aspectul clinic al bolii şi de gradul de severitate, cât şi pentru evitarea infecţiilor sau reacţiilor adverse, tratamentul trebuie să fie personalizat şi strict supravegheat de medicul dermatolog.

• Tratament topic – majoritatea cazurilor de psoriazis sunt uşoare spre moderate. Pot fi tratate, de cele mai multe ori, doar cu unguente şi creme care se aplică local pe zona afectată.
• Fototerapia – lumină ultravioletă (UV) naturală solară sau eliberarea controlată de lumină UV artificială pentru tratamentul formelor moderate spre severe. Se practică expunerea naturală la lumina solară, în combinare frecventă cu balneoterapia, fototerapia cu ultraviolete B, fotochimioterapie cu psoralen şi ultraviolete A (PUVA).
• Tratament sistemic – administrat intern pe cale orală sau injectabil pentru formele severe de psoriazis. Tot aici trebuie menționată terapia biologică dezvoltată prin inginerie genetică şi care acţionează ţintit pe placa de psoriazis, asigurând o curăţare eficientă a acesteia.

Specialiștii atrag atenția că automedicația nu ajută și poate declanșa reacții adverse severe.

Sursa: http://www.apaa.ro/index.shtml