Copilul cu autism: cum depășiți frica de tăiatul unghiilor
Pentru majoritatea persoanelor, tăiatul unghiilor este un gest cât se poate de normal. Nu la fel este pentru copilul cu autism. Dificultățile senzoriale pot face acest lucru imposibil. Sunt părinți care „rezolvă” situația în somn. Este și aceasta o soluție, dar temporară.
Copilul cu autism nu reușește să-și învingă teama sau disconfortul și nici nu va reuși să facă această operațiune singur la maturitate. Părinții trebuie să ajute copilul să înțeleagă faptul că tăiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operațiuni se înregistrează încă un succes notabil în viața lui – drumul spre independență.
Care sunt motivele ce duc la această frică?
Potrivit lui Carmen Hotar, psiholog clinician specialist, unghiera sau forfecuța pot fi înfricoșătoare pentru copilul cu autism – atât prin forma lor, cât și prin zgomotul pe care îl produc la tăierea unghiilor.
”În această situație putem apela la un suport vizual/pictograme cu o persoană care să prezinte, în secvențialitate, tot procesul. O altă variantă ar fi ca un membru al familiei să facă un clip video în momentul în care face această operațiune, explicând fiecare pas clar și într-o manieră cât mai simplă”, recomandă Carmen Hotar, președintele Asociației pentru Recuperarea și Reintegrarea Copiilor cu Autism (ARICA).
Unghiera sau forfecuța?
Fiecare copil este diferit. Ca atare, trebuie să aflați ce preferă. Totuși, din mărturiile părinților și chiar ale copiilor, forfecuța este mult mai bine tolerată: nu pune presiune pe unghie și nu este atât de zgomotoasă.
”În cazul ambelor instrumente, încercați să achiziționați unele cât mai prietenoase, cu desene. Puteți fabrica un panou cu tokeni sau fețe zâmbitoare ce vor fi oferite după fiecare progres (după ce atinge instrumentele, dacă acceptă să-i tăiați o unghie etc)”, recomandă specialistul.
Reușita programului în 4 pași
Pasul 1. Dat fiind faptul că este vorba de desensibilizare, copilul trebuie să vadă unghiera sau forfecuța în apropierea lui. Nu încercați să-l obligați să o atingă de prima dată. O țineți în mână și îi explicați ce reprezintă (de exemplu: „Aceasta este o forfecuță. O pun aici pe masă.”). Numai după ce copilul s-a obișnuit cu prezența ei, o putem apropia fizic de el, dar nu într-atât încât să o țină în mână sau să o atingă.
Pasul 2. Îndată ce copilul se obișnuiește cu instrumentul și îl acceptă (fără protest) în apropierea lui, puteți trece la următorul pas. Luați forfecuța într-o mână și în cealaltă țineți mâna copilului. Încercați să o apropiați din ce în ce mai mult, până reușiți să îi atingeți unghiera/forfecuța de umăr sau cot. În cazul în care copilul acceptă această apropiere, puteți încerca să-i atingeți mâna sau să-i puneți în palmă obiectul.
Pasul 3. După atingerea mâinii sau a palmei, încercați să îi atingeți degetele sau unghiile, fără să începeți tăierea lor.
Pasul 4. Încercați să tăiați o singură unghie și, dacă va reușește, puteți trece și la celelalte degete.
De reținut!
Fiecare etapă poate dura câteva zile sau săptămâni în unele cazuri. Aveți răbdare și nu grăbiți copilul dacă el nu este pregătit de urmatorul pas. Cel mai important este succesul obținut într-o manieră pozitivă și perseverentă! Recompensați copilul pentru fiecare pas câștigat, încurajați-l și aveți încredere în el.
Sursa: http://www.autism-arica.ro/
