Boala ficatului gras, prima cauză de ciroză hepatică. Cum o prevenim?

Modificările în alimentație, sedentarismul, stilul de viață necorespunzător pot duce la apariția bolii ficatului gras non-alcoolic, iar medicii avertizează că aceasta va deveni prima cauză de ciroză hepatică. ”Boala ficatului gras se împarte în două categorii: boala ficatului gras non-alcoolic simplă – steatoza hepatică, foarte răspândită la nivelul populației, ce se caracterizează prin prezența grăsimii în mai mult de 5% din hepatocite (celulele ficatului), și steatohepatita non-alcoolică, boală agresivă și cu risc major de progresie către ciroză hepatică. Steatohepatita se asociază cu un grad  crescut de inflamație ce poate fi diagnosticată prin creșterea enzimelor de citoliză hepatică – creșterea transaminazelor, și, foarte important, asociază diferite grade de fibroză hepatică”, a explicat dr. Cristina Muzica, medic gastroenterolog Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi, în cadrul Școlii de vară a pacienților cronici organizată de Asociația Transplantaților din România (ATR).

 

Datele arată că boala ficatului gras va deveni prima cauză de ciroză hepatică.  Care este motivul?

Boala ficatului gras non-alcoolic nu trebuie privită strict ca o boală de sine stătătoare. Sunt numeroși factori determinanți, numeroase alte boli care, împreună, vor determina apariția ficatului gras non-alcoolic.

În prezent, boala ficatului gras non-alcoolic se numește boala ficatului steatozic asociată disfuncției metabolice, iar sindromul de disfuncție metabolică are câteva componente bine stabilite ca și criterii de diagnostic: hipertensiunea arterială, prezența insulinorezistenței sau a hiperglicemiei (pacienții cu diabet zaharat), prezența obezității și, de asemenea, foarte important – dislipidemia caracterizată prin creșterea trigliceridelor și scăderea HDL-colesterolului. Practic, aici este sectorul populațional la care am putea iniția un screening pentru această boală.

 

Care sunt semnele de alarmă pentru steatoza hepatică?

Simptomatologia în acest stadiu este cel mai frecvent absentă sau foarte nespecifică. De obicei, pacienții declară senzație de oboseală, slăbiciune, uneori dureri la nivelul hipocondrului drept (imediat sub coaste, pe partea dreaptă).

În momentul în care se ajunge la complicații ale bolii ficatului gras non-alcoolic, adică în stadiul de ciroză, apar și simptome specifice. În această fază, pot apărea toate complicațiile cirozei hepatice: acumularea lichidului de ascită la nivel abdominal, icterul (colorația galbenă a tegumentelor și a sclerelor), sindromul de hipertensiune portală cu posibilitatea apariției hemoragiei digestive prin ruperea varicelor esofagiene, encefalopatie hepatică.

 

Ce analize pot depista boala?

În panelul de analize de rutină care este recomandat să se realizeze anual, putem detecta hepatocitoliza (inflamația hepatocitelor), care se traduce prin creșterea transaminazelor. Se asociază uneori și cu creșterea fosfatazei alcaline sau creșterea Gama GT (Glutamiltranspeptidază).

Foarte important: în boala ficatului gras non-alcoolic trebuie să fim atenți la apariția fibrozei hepatice. La momentul actual, există metode non-invazive de evaluare a fibrozei hepatice care au luat locul biopsiei hepatice. Markerii serologici de evaluare non-invazivă a fibrozei hepatice sunt algoritmi foarte simpli care se calculează pe baza unor parametri măsurați în sânge, fie la medicul de familie, fie la medicul specialist. Cel mai folosit este scorul Fib-4 care necesită vârsta, numărul de trombocite, AST și ALT (transaminazele). Medicul de familie știe că în momentul în care, de exemplu, Fib-4 este peste 3,25, pacientul trebuie trimis către hepatolog deoarece ridică suspiciunea fibrozei hepatice avansate. De asemenea, ecografia abdominală este foarte importantă, pentru că, în absența unor teste de sânge, este singura care ne poate atrage atenția asupra prezenței steatozei hepatice. În momentul în care observăm o modificare ecografică, mai ales dacă se asociază și cu creșteri ale dimensiunilor ficatului (hepatomegalia), următorul pas este aplicarea unei metode non-invazive de cuantificare a steatozei hepatice. Cea mai cunoscută este fibroscan – o metodă de elastografie tranzitorie non-invazivă, nedureroasă, care poate măsura atât fibroza hepatică, cât și gradul de steatoză.

 

De la ce vârste ar trebui să ne gândim la aceste analize specifice?

În principiu, din studiile de până acum, după vârsta de 50-55 de ani, mare parte dintre persoane au un oarecare grad de încărcare grasă a ficatului- care nu întotdeauna înseamnă și boală. Însă există acel sector populațional – pacienții cu criterii pentru sindromul metabolic (hipertensiune arterială, obezitate abdominală, dislipidemia,  insulinorezistența, care nu este neapărat diabet zaharat) care trebuie adresat, în primul rând, către medicul de familie pentru ecografie abdominală și testele de sânge de rutină și, ulterior, către hepatolog, pentru managementul bolii.

În momentul de față se demarează la nivel național un program de screening pentru această boală hepatică, alături de boala hepatică determinată de consumul de alcool și de hepatitele virale infecțioase B, C și B plus D.

 

Poate fi prevenită boala ficatului gras non- alcoolic?

Prevenirea bolii ficatului gras non-alcoolic se face pe mai multe paliere.  În primul rând, ar trebui să încercăm să adoptăm un stil de viață mai sănătos, cu evitarea sau chiar excluderea completă a sedentarismului. Noi recomandăm pacienților să intervină cu activitate fizică regulată, progresivă. Cel mai important este să ajungem la o activitate fizică susținută de 30 de minute/zi. Un alt palier pe care putem interveni este dieta – adoptarea unei diete mediteraneene este cel mai bun mod prin care putem întrerupe acest cerc vicios. În momentul în care consumăm carbohidrați rafinați, mâncăruri/ alimente procesate și ultra-procesate, apare un status pro-inflamator și toate celelalte modificări care duc la boala ficatului gras non-alcoolic (disbioza intestinală, diabetul zaharat, etc) La pacientul supraponderal sau obez recomandăm scăderea ponderală mai drastică. Pentru a vedea o îmbunătățire în ceea ce privește steatoza hepatică, pacientul trebuie să slăbească între 500g și un kilogram pe săptămână.

Studiile au dovedit că o scădere ponderală de cel puțin 10% din greutatea inițială duce la o îmbunătățire semnificativă a fibrozei hepatice.