Grija pentru seniorii noștri nu este opțională, ci esențială

Interviu cu Alexandra Dobre, președinte Asociația Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă

România are nevoie de o strategie națională integrată pentru îmbătrânire activă, având în vedere că, în prezent, peste 4,7 milioane de oameni sunt pensionari, iar segmentul populației de peste 50 de ani este în continuă creștere. ”Grija pentru seniorii noștri nu este opțională, ci esențială. Este responsabilitatea noastră să le asigurăm accesul la o viață activă și demnă, prin îmbunătățirea serviciilor medicale, pornind de la prevenție și sprijin emoțional,  până la tratamente la standarde europene”, spune Alexandra Dobre.

Ați lansat recent campania „Sănătatea nu are vârstă”, prin intermediul căreia specialiștii vor merge în comunități. Care vor fi acțiunile derulate?

Campania „Sănătatea nu are vârstă” este un demers dedicat educației pentru sănătate, adresat cu respect și responsabilitate seniorilor noștri. Acțiunile campaniei includ caravane de sănătate cu medici specializați în geriatrie, oncologie, cardiologie și psihologie, care vor oferi consultații gratuite și evaluări de bază, organizarea unor ateliere de prevenție, sesiuni de informare despre nutriție, medicație corectă, mișcare și sănătate mentală. În paralel, formăm voluntari locali – inclusiv tineri – pentru a sprijini această apropiere între generații, esențială pentru o societate solidară. De asemenea, introducem module de inițiere digitală și siguranță online pentru seniori, pentru a combate excluziunea digitală.

Campania este un apel la responsabilitate colectivă și la solidaritate intergenerațională, dar și o reafirmare a ideii că sănătatea este un drept fundamental, nu un privilegiu condiționat de vârstă sau context.

Proiectul a pornit dintr-o convingere profundă a mea și a echipei mele: grija pentru seniorii noștri nu este opțională, ci esențială. Este responsabilitatea noastră să le asigurăm accesul la o viață activă și demnă, prin îmbunătățirea serviciilor medicale, pornind de la prevenție și sprijin emoțional,  până la tratamente la standarde europene.

Prin acest proiect, ne dorim să transmitem un mesaj clar: sănătatea este un drept care nu expiră odată cu vârsta. Și nu este suficient să așteptăm ca seniorii să vină la noi – trebuie să mergem noi către ei, acolo unde sunt: în comunități urbane sau rurale, în centre sociale sau chiar în locuințele lor.

Dacă ne dorim un viitor sănătos, trebuie să începem prin a proteja și a susține prezentul celor care l-au construit. Ce înseamnă, concret, „îmbătrânire activă” și de ce este importantă?

O societate matură se recunoaște, printre altele, prin modul în care își exprimă responsabilitatea față de cei care, de-a lungul timpului, au contribuit la dezvoltarea și coeziunea ei. Grija față de persoanele vârstnice nu este doar un act de recunoștință morală, ci și un indicator al echității și al sustenabilității sociale.

În acest cadru, conceptul de îmbătrânire activă capătă o relevanță deosebită. Promovat de Organizația Mondială a Sănătății, el reflectă o viziune complexă asupra procesului de îmbătrânire, una care transcende stereotipurile legate de pasivitate și declin. Îmbătrânirea activă presupune optimizarea oportunităților de sănătate, participare și securitate, astfel încât persoanele în vârstă să poată continua să contribuie la viața socială, economică, culturală și civică, în funcție de dorințele și capacitățile proprii.

Această abordare pune accent pe menținerea autonomiei funcționale, a bunăstării psihologice și a integrării sociale a persoanelor vârstnice. În loc să fie percepută ca o etapă a retragerii, vârsta a treia este reconceptualizată ca o perioadă a reconectării — cu sine, cu ceilalți și cu sensul propriei contribuții în societate.

Importanța îmbătrânirii active rezidă nu doar în beneficiile individuale — prelungirea calității vieții, reducerea riscului de izolare, întărirea stimei de sine — ci și în impactul colectiv: societățile care valorizează și implică persoanele vârstnice tind să fie mai reziliente, mai inclusive și mai capabile să cultive solidaritatea intergenerațională.

Așadar, a îmbătrâni activ nu înseamnă a sfida timpul, ci a-i da un sens. Înseamnă a rămâne curios, implicat, demn și vizibil. Iar pentru societate, înseamnă a recunoaște că adevărata dezvoltare nu exclude nicio etapă a vieții, ci le integrează pe toate într-un parcurs comun de creștere și respect reciproc.

Ce v-a determinat să înființați Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă? Care sunt principalele direcții de acțiune ale Institutului?

Am fondat Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă dintr-o dublă motivație – profesională și profund personală. Din punct de vedere profesional, România resimte acut lipsa unui cadru coerent și durabil care să răspundă realităților unei populații în curs de îmbătrânire. Am întâlnit, în activitatea de cercetare și în teren, discrepanțe majore între nevoile vârstnicilor și serviciile existente, între potențialul acestora și modul în care sunt integrați în viața comunității. Din perspectivă personală, am fost mereu atinsă de demnitatea tăcută și generozitatea seniorilor din jurul meu – fie că vorbim de bunici, părinți sau oameni remarcabili cunoscuți în satele și orașele țării.

Institutul a fost gândit ca un spațiu de coagulare a cunoașterii, acțiunii și colaborării interdisciplinare, capabil să răspundă provocărilor specifice ale îmbătrânirii în România, dar și să propună soluții viabile, sustenabile și ancorate în realitate.

Ne concentrăm pe patru direcții strategice:

• Cercetare aplicată – pentru a genera date relevante, adaptate contextului socio-economic românesc, care să fundamenteze politicile publice, nu doar să le acompanieze declarativ, așa cum a fost Studiul privind impactul pandemiei asupra persoanelor vârstnice, sigur studiu realizat in acest sens din România și care a furnizat date extrem de importante privind modeul în care trebuie să dezvoltăm serviciile pentru a pregăti și populația de vârsta a treia pentru momente neprevăzute de criză
• Educație intergenerațională – prin proiecte precum Seniori de Colecție, în care creăm punți între generații, valorificând experiența de viață a vârstnicilor ca resursă de învățare și coeziune socială.
• Inovație socială – dezvoltăm soluții creative și tehnologice pentru a răspunde izolării, fragilității și dependenței, fenomene accentuate în România rurală și în rândul vârstnicilor cu venituri modeste, așa cum este Campania Securitate Cibernetică – Inițiere pentru Seniori pe care o susținem în  mai multe orașe ale țării
• Advocacy și politici publice – oferim expertiză, analize și propuneri legislative menite să transforme România într-o societate incluzivă, capabilă să răspundă demografic, economic și etic provocărilor îmbătrânirii. În acest cadru, Congresul Național de Îmbătrânire Activă reprezintă o inițiativă centrală: un spațiu de dezbatere, reflecție și influență, unde reunim decidenți, specialiști, organizații și seniori pentru a construi, împreună, o viziune coerentă și participativă asupra politicilor dedicate vârstei a treia.

Institutul se conturează, în esență, a fi o platformă de reconectare – între generații, între expertiză și realitate, între respectul datorat trecutului și responsabilitatea față de viitor. Într-o țară în care îmbătrânirea este adesea tratată ca o problemă și nu ca o etapă valoroasă a vieții, misiunea noastră este să construim alternative: demne, funcționale și umane.

 

Care este viziunea dvs. pentru viitorul politicilor de îmbătrânire în România?

Îmi doresc o societate în care îmbătrânirea nu este tratată ca o povară, ci ca o etapă valoroasă, demnă și activă a vieții. Într-un context demografic în schimbare, România are o responsabilitate urgentă și o oportunitate strategică. Astăzi, peste 4,7 milioane de oameni sunt pensionari, iar segmentul populației de peste 50 de ani este în continuă creștere. Totodată, rata de ocupare în rândul celor de 55–64 de ani rămâne sub media europeană, ceea ce accentuează nevoia unor politici active de menținere în câmpul muncii și prevenire a marginalizării sociale.

Pentru a răspunde acestor provocări, România are nevoie de o strategie națională integrată pentru îmbătrânire activă, care să abordeze coerent sănătatea, educația, veniturile, locuirea și participarea socială. Aceasta presupune o schimbare de paradigmă: de la asistențialism la activare, de la izolare la integrare, de la supraviețuire la calitate a vieții.

Privind către Europa, vedem deja modele eficiente: programe naționale care stimulează angajarea persoanelor 50+ sau care creează ecosisteme pentru viață independentă și participare comunitară. România trebuie să-și construiască propriul model, adaptat realităților locale, dar aliniat principiilor europene. În acest sens, Congresul Național de Îmbătrânire Activă, care anul acesta ajunge la cea de-a treia ediție și se va desfășura în perioada 17 – 18 noiembrie, la Palatul Parlamentului, joacă un rol esențial în facilitarea dialogului între cercetători, decidenți, societate civilă și seniori înșiși.

Îmi doresc ca România să devină un lider regional în domeniul politicilor pentru seniori, un spațiu în care fiecare cetățean, indiferent de vârstă, să se simtă valorizat, implicat și protejat.