Screeningul afecțiunilor oncologice, o etapă esențială în viața persoanelor cu transplant
Pacienții cu transplant sunt mai expuși riscului unor afecțiuni cronice, inclusiv oncologice, față de populația generală. Screeningul regulat și monitorizarea continuă sunt esențiale pentru detectarea precoce și tratamentul eficient al cancerului, a atras atenția dr. Alexandru Cîrlan, medic specialist oncolog, Spitalul Județean de Urgență ”Sf. Pantelimon” Focșani și Spitalul Județean de Urgență Buzău, în cadrul Școlii de vară a pacienților cronici, organizată de Asociația Transplantaților din România.
Care sunt cele mai frecvente afecțiuni oncologice care pot apărea la persoanele transplantate?
Cele mai frecvente localizări ale neoplaziilor, în cazul pacienților transplantați, sunt la nivelul pielii – cancerele de piele. Nu ne referim neapărat la melanom, ci mai ales la neoplaziile non-melanomice, cum ar fi cancerul bazocelular sau carcinomul cu celule scuamoase. De asemenea, alte patologii importante sunt cancerul de sân, cancerul de colon, cancerul renal – mai ales la pacienții cu transplant renal – și cancerul de vezică.
De ce au pacienții cu transplant de organ un risc crescut pentru aceste patologii maligne?
Unul dintre motive ar fi terapia imunosupresoare. După un transplant de organ, pacienții primesc medicamente imunosupresoare pentru a preveni respingerea organului transplantat. Aceste medicamente, însă, suprimă sistemul imunitar, făcându-i mai vulnerabili la dezvoltarea unor tipuri de cancer. Alt motiv sunt infecțiile virale oncogene. Pacienții cu transplant sunt mai susceptibili la infecții virale, cum ar fi virusul Epstein-Barr (EBV) și papilomavirusul uman (HPV), care pot crește riscul de cancer. De asemenea, utilizarea pe termen lung a imunosupresoarelor și expunerea repetată la factorii de risc, precum statul la soare, pot contribui la un risc crescut de cancer.
Ce trebuie să facă persoanele cu transplant?
Screeningul este esențial. În cazul cancerelor de piele, sunt necesare autoexaminări ale pielii și vizite dermatologice pentru a detecta leziuni suspecte. Pacienții trebuie să își examineze pielea lunar pentru a observa orice modificări, cum ar fi alunițele noi, petele neobișnuite sau leziunile cutanate. De asemenea, să fie atenți la semnele de avertizare ale cancerului de piele, cum ar fi asimetria unei alunițe, marginile neregulate, culorile multiple, diametrul mare și evoluția leziunilor (Regula ABCDE pentru melanom). Este recomandat ca pacienții cu transplant să viziteze un dermatolog la fiecare 6-12 luni pentru un control complet al pielii.
Pentru cancerul de sân sunt recomandate mamografii anuale sau bienale și examene clinice ale sânilor pentru detectarea precoce, în funcție de riscul individual și istoricul familial. Mamografia este considerate standardul de aur în depistarea precoce a cancerului de sân. Se recomandă efectuarea unei mamografii de bază la momentul transplantului și repetarea acesteia anual sau la fiecare doi ani, în funcție de riscul individual. Ecografia mamară este utilizată ca metodă complementară mamografiei, în special la femeile cu sânii denși (unde mamografia poate fi mai puțin eficientă). RMN-ul de sân este recomandat în cazuri cu risc foarte crescut- de exemplu, la pacienți cu mutații BRCA1/BRCA1 sau în cazul în care alte metode de screening nu sunt concludente.
De asemenea, autoexaminarea sânilor prin palpare este foarte importantă. Dacă se descoperă anumite formațiuni la nivelul sânilor, este bine ca pacienta să se adreseze mai departe unui senolog, radiolog sau medic ginecolog. Pentru cancerul de colon se recomandă colonoscopie la intervale regulate, în funcție de vârstă, istoric familial și prezența altor factori de risc. În cazul pacienților transplantați, screeningul prin colonoscopie ar trebui să înceapă după vârsta de 35 de ani, mai ales după 5 ani de la folosirea tratamentului imunosupresor. Colonoscopia se face la fiecare 3 ani sau la 2 ani, dacă sunt și factori de risc familiali (persoane din familie cu această boală).
Care sunt semnele de alarmă la care trebuie să fie atenți pacienții?
Printre semne se numără, de exemplu, o tuse care nu trece după 3 săptămâni sau o tuse la persoanele fumătoare care își schimbă caracteristicile, o spută care își schimbă caracteristicile, orice sângerare apărută fără o cauză explicabilă trebuie să ne ducă la medicul specialist. Orice dezechilibru gastro- intestinal, cu alternarea scaunelor diareice cu constipația, este un semn de alarmă. La fel, orice leziune care nu se vindecă în cel mult 3 săptămâni.
Ce medici trebuie să facă parte din echipa de screening de care are nevoie pacientul cu transplant?
Este esențială colaborarea între specialiști. Medicul de transplant monitorizează starea generală a pacientului post-transplant și gestionează imunosupresia, care este un factor major de risc pentru dezvoltarea cancerului. Oncologul oferă consultanță specializată pentru screeningul cancerului, evaluarea riscului și planificarea intervențiilor necesare. Dermatologul efectuează examinări cutanate regulate pentru a detecta precoce cancerul de piele, care este foarte frecvent la pacienții cu transplant. Gastroenterologul joacă un rol esențial în screeningul și monitorizarea pacienților cu risc crescut de cancer colorectal, o preocupare majoră la pacienții cu transplant. Efectuează colonoscopii și alte proceduri de diagnostic pentru a detecta precoce polipii adenomatoși și alte leziuni canceroase.
Valentina Grigore
