Simptomele dermatitei atopice la copii, pe înțelesul părinților. Care sunt alternativele terapeutice?

Cele mai multe cazuri de dermatită atopică debutează în copilărie, mai ales sub vârsta de 5 ani. Datele arată chiar că 20, chiar 30% dintre copii au dermatita atopică și, din ce spun medicii, foarte multe cazuri nu sunt încă diagnosticate. În cadrul webinarului ”Spune DA – cunoașterea și înțelegerea dermatitei atopice”, dr. Irina Antonescu, medic pediatru, președintele Asociației pentru Dermatită Atopică (ADA), a explicat, pe înțelesul părinților, care sunt simptomele bolii la copii, ce alternative terapeutice există și care este cel mai bun traseu al pacientului. Webinarul a fost organizat în cadrul campaniei Spune DA, ințiată de Sanofi, având ca parteneri Societatea Română de Dermatologie, Coaliția Asociațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC), Asociația pentru Dermatita Atopică (ADA) și Școala Pacienților.

Dermatita atopică reprezintă una dintre cele mai comune dermatoze ale copilăriei. Cum o pot recunoaște părinții?

Dermatita atopică nu debutează de la naștere, dar poate apărea în primele luni de viață. Indiferent de tipul de boală, toți pacienții au elemente comune: pielea mai uscată, așa numita xeroză cutanată, mâncărime cutanată (prurit). Copilul mare se exprimă când îl mănâncă pielea, se scarpină. Copilul mic, sub un an, nu vorbește, nu poate să spună că îl mănâncă pielea și atunci există niște semne indirecte care arată că există acel prurit. Mâncărimea este continuă, mai ales noaptea, și în special când copilul este foarte transpirat. Un sugar cu dermatita atopică este foarte agitat, într-o continuă mișcare. Nu face altceva decât să încerce să se scarpine de tot ce găsește. Mâncărimea este extrem de acută și îi superficializează somnul. Deci un sugar cu dermatita topică este unul care nu doarme liniștit și ajunge frecvent la doctor.

Pielea cu dermatita atopică este una afectată, cu fisuri, cu zone de inflamație, iar scărpinatul în sine nu face altceva decât să agraveze leziunea și să o extindă. În ceea ce privește distribuția tipică a leziunii la copilul mic, aceasta este pe zonele de extensie, pe zonele mai bombate, deci pe față, pe obraz, de obicei pe pielea obrajilor și pe bărbie, pe marginea externă a brațelor și a coapselor. La copilul mai mare, leziunea se localizează la pliuri și în jurul ochilor – periorbital. La adult leziunile de lichenificare înseamnă, de fapt, îngroșarea pliurilor pielii, care pare mai groasă, mai dură și mai uscată.

Alte semne sunt ihtioza- pielea uscată, hiperliniaritatea palmară – palmă cu mult mai multe pliuri, cheratoza foliculară – așa numita piele de găină, eczema palmoplantară (erupții în palme și tălpi), eczema mamelonară, cheilita – eczemă la colțul gurii, pliul infraorbital Dennie Morgan (un pliu în plus față de cum este normal), hiperpigmentarea perioculară. Toate aceste semne trebuie să-i atragă atenția medicului de familie și celui pediatru.

De asemenea, afecțiunea poate asocia modificări oftalmologice importante, deci pacientul trebuie să ajung și la medicul oftalmolog. Mulți pacienți au dermatită perioculară și se scarpină permanent, involuntar, la ochi, putând leza corneea, ceea ce duce la apariția keratoconusului (o cornee mai subțire și mai bombată).

Din ce cauză apare dermatita atopică?

Nu are o cauză cunoscută. Cele mai multe cazuri au o cauză genetică- deficitul de filagrină – proteină – liant la nivelul celulelor tegumentului. Sunt însă și cazuri de dermatită atopică a căror cauză nu se cunoaște.

Există vreo legătură între dermatita atopică și alergii? Cum pot face părinții diferența între cele două?

Aspectul clinic al erupției în dermatita topică diferă de aspectul urticariei acute. Numai că dermatita topică este ca un cameleon, nu toți pacienții au același tip de erupție și, chiar la același pacient, nu toate erupțiile arată la fel. Atunci când avem o reacție alergică la un aliment, în cel puțin o oră de la ingestie încep să apară manifestările clinice, dar la excluderea alimentului nu mai există nicio manifestare clinică. Există o legătură între cele două, totuși. Un pacient cu dermatită atopică poate asocia și alergii alimentare.

Pacientul cu dermatita atopică are o piele fisurată. Prima barieră de apărare (tegumentul) este străpunsă și prin fisura creată poate intra orice: iritanți, alergeni, etc. La primul contact al alimentului cu cavitatea orală se creează o toleranță imună, adică organismul se învață cu acel aliment, nu-l consideră ceva străin și nu dezvoltă o reacție alergică.

În schimb, dacă acel aliment intră în contact cu tegumentul și, prin fisurile respective, ajunge în interior, este recunoscut ca ceva străin și se poate declanșa reacția alergică. Deci alimentul trebuie să intre în contact cu mucoasa orală, nu cu pielea fisurată.

La copilul cu teren atopic la care se începe diversificarea, cu o jumătate de oră înainte de masa de prânz ar fi bine ca emolientul să fie utilizat pe toate zonele unde dermatita este mai accentuată- se creează astfel o barieră.

Cui trebuie să se adreseze părinții care constată astfel de simptome la copilul lor?

Primul contact al pacientului este cu medicul de familie și, în cazul copiilor, cu medicul pediatru. Ulterior, copilul trebuie să ajungă la medicul dermatolog. Dar dacă pacientul are o formă moderat- severă de boală ce  evoluează destul de dificil sub tratament,  atunce trebuie verificat să nu fie o asociere și cu alergie, deci copilul trebuie văzut și de un alergolog. Și, întrucât am menționat mai devreme afectările oculare, este necesar și un consult oftalmologic.

În formele severe de boală a adultului și adolescentului este nevoie și de suport psihologic. Unul dintre factorii care agravează foarte mult dermatita atopică este stresul.

Odată diagnosticat un astfel de copil, ce alternative terapeutice are? Există terapii diferențiate pe gradul bolii?

Prima linie terapeutică este îngrijirea corectă a tegumentului, ceea ce înseamnă spălat, dar nu excesiv (nu se face baie în cadă sau cu apă foarte fierbinte, nici cu produse care pot agresa suplimentar pielea- sunt de preferat produse dermato- cosmetice care nu conțin săpun și nu degresează foarte tare pielea, după care se aplică emolientul pe pielea ușor umedă). Din păcate, niciunul dintre produsele utilizate în această etapă nu este decontat de stat.

Dacă dermatita topică are o formă mai puternică, se asociază tratamentul local cu dermatocorticoizi ce pot fi administrați pe față sau pe tegumente pe perioadă limitată, conform cu indicația medicului. Se mai pot prescrie, doar de către medicul dermatolog, inhibitorii de calcineurină. Pentru formele medii și severe de boală se pot utiliza tratamente sistemice cu imunosupresoare, terapie biologică sau inhibitori JAK, dar sub supravegherea medicului dermatolog.

Există și terapia PUVA cu raze ultraviolete care au efect benefic pentru pacientul cu dermatită atopică, însă aceasta se poate face în spital, nu în ambulatoriu.

Webinarul poate fi urmărit AICI.