Terapie și empatie pentru femeile diagnosticate cu cancer de sân

terapie si empatie - cancer de sân

Cancerul de sân este cel mai frecvent dintre toate tipurile de cancere la femei și reprezintă principala cauză de deces prin cancer la femeile europene, potrivit Societății Europene de Oncologie Medicală.

În România, peste 9.000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de sân, respectiv o femeie la fiecare oră, iar diagnosticul și tratamentul vin cu un puternic impact emoțional pentru paciente. Ele se confruntă cu teamă, furie și lipsă de speranță. De aceea, au nevoie de empatie, sprijin și înțelegere din partea tuturor celor implicați: de la medicii care le comunică diagnosticul, la familie și prieteni.

În octombrie, luna luptei împotriva cancerului de sân, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC) și Asociația Imunis continuă campania ”Are nevoie de tine. Vorbește cu ea!”.

Anul acesta, campania își propune să fie mai aproape de femeile cu cancer mamar și să transmită mesaje de susținere, care să le dea încredere și liniște pacientelor și aparținătorilor. Timp de opt săptămâni, pacientele și apropiații lor vor beneficia de terapii de grup gratuite.

Cancerul este o boală foarte complexă, iar aspectul psihologic poate face diferența pentru supraviețuire și pentru calitatea vieții unei paciente. Toate emoțiile pe care le are femeia post mastectomie, post histerectomie, toate efectele adverse cu care se confruntă – de multe ori întreagă viață, o rănesc la nivel afectiv. Ea are nevoie de susținere, de o comunitate care să o motiveze și de terapeuți care să știe să înțeleagă subtilitățile acestei boli și să o ghideze către dorința de a trăi”, a declarat Cosmina Grigore, Patient Coach, președinta Asociației Imunis.

Terapiile de grup vor fi ținute de Cosmina Grigore, supraviețuitoare a cancerului de sân și președinta Asociației Imunis, și de Cornelia Cîrlescu, psiholog la Institutul Oncologic București.

„Grupurile de suport sunt un cadru în care putem să normalizăm stările pe care le resimțim. În acest diagnostic, ne spunem des: <Doamne, de ce mi se întâmplă mie asta?> Sau <De ce i se întâmplă persoanei dragi mie asta? Sunt singură. Nimeni nu mă poate înțelege.> Atunci când ne strângem împreună și comunicăm într-un cadru deschis, coordonat de cineva care să ne învețe să dăm un feedback legat de aceste emoții, ne dăm seama că mai sunt și alții care trăiesc asta și ne ajută să nu ne mai simțim singuri”, a afirmat și Cornelia Cîrlescu, psiholog.