Realitatea vieții cu Parkinson: de la cauzele bolii la susținerea pacienților

De ce apare boala Parkinson, cum o putem încetini, cine ne poate ajuta, se poate trata? – sunt cel mai des întâlnite întrebări, atât din partea bolnavilor, cât și din partea celor din jurul lor.

De Ziua Mondială a bolii Parkinson, marcată anual pe 11 aprilie, specialiștii atrag atenția asupra factorilor de risc ai bolii, dar și asupra necesității de informare privind traseul pacientului cu risc de Parkinson, o boală care nu mai este doar a bătrânilor, ci poate apărea și la vârste mai tinere.

Dr. Angela Mînăscurtă, medic primar neurologie și președinte al Asociației ”Laleaua Buzăului”, spune că celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zonă numită substantia nigra (substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină, un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor. În boala Parkinson, aceste celule din substantia nigra mor, ceea ce duce la deficit de dopamină, rezultând apariția tremorului, rigiditatea și pierderea coordonării mișcărilor la persoana afectată. Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson este necunoscută, dar sunt foarte mulți factori de risc ce pot declanșa afecțiunea: expunerea precoce și îndelungată la substanțe chimice (pesticide, erbicide, insecticide), consumul necontrolat de medicamente neuroleptice, traumatismele cranio- cerebrale frecvente (traumele boxerilor, agresiuni în familie, etc), tumorile craniene, intoxicația cu monoxid de carbon și, nu în ultimul rând, stresul, mai ales la categoria de vârstă de peste 50- 55 de ani. ”Este vorba de stresul legat de grijile cotidiene, siguranța zilei de mâine, a unui loc de muncă stabil, deoarece știm că la 55 de ani angajarea acestor persoane este destul de dificilă. Astfel de situații pot declanșa boala Parkinson, ale cărei prime simptome sunt cele non- motorii – oboseala, tulburările de somn, depresia și anxietatea-, persoanele afectate ajungând, de cele mai multe ori, doar la psihiatru (dacă ajung și acolo). De asemenea, pot apărea dureri și contracturi musculare, iar persoanele cu astfel de simptome ajung la reumatolog. Fiind tratate incomplet, boala începe să evolueze, apar și simptomele motorii: rigiditatea, tremorul specific – și abia atunci pacientul ajunge la un neurolog”, explică specialistul.

Care este cea mai bună cale de acțiune pentru astfel de persoane?  ”Pacientul cu depresie sau anxietate, dureri musculare, senzații de limitare a mișcărilor, etc ar trebui să meargă și la neurolog, nu numai la psihiatru sau reumatolog. Un astfel de pacient are nevoie de o echipă completă formată din medic de familie, medic neurolog, medic de recuperare, kinetoterapeut, psihiatru”, spune neurologul.

După ce a fost diagnosticată boala Parkinson, bolnavii au nevoie de ajutor și susținere din partea celor apropiați. ”În primele 2 stadii ale bolii, familia sau prietenii trebuie doar să-i susțină moral, să-i încurajeze, deoarece cu restul pacienții se descurcă singuri. Însă în stadiul 3, 4 și 5 au nevoie de ajutor fizic și îngrijire personală – fiind predispuși la căzături, instabilitate posturală….le este aproape imposibil să mai efectueze numeroase treburi casnice”, atrage atenția medicul.

Drepturile pacienților

Pentru primele 2 stadii, singurul lucru necesar este tratamentul, ”iar pacienții din România au la dispoziție o gamă largă de terapii, inclusiv inovatoare, similar cu alți pacienți europeni”, potrivit dr. Mînăscurtă. Pentru stadiile 3, 4 și 5 de boală, lucrurile se complică, iar medicii le pot prescrie, prin Casa de Asigurări, cadru metalic pentru susținerea mersului sau, unde este cazul (mai ales în stadiul 5), fotoliu rulant. De asemenea, cei încadrați în stadiul 5 de boală au dreptul la un însoțitor, care primește o indemnizație din partea statului.

Parkinsonul juvenil

Din păcate, sunt destule situații în care boala poate apărea și la tineri. ”Cauzele pot fi  traumatismele cranio-cerebrale, meningo- encefalitele,  accidentele vascular- cerebrale  (AVC), consumuri de droguri, mai ales MPTP. Ori poate fi vorba de un Parkinson înnăscut, transmis pe linie genetică de la bunici sau părinți. Ideal ar fi ca tinerii care au cazuri în familie sau sunt suspectați de boala Parkinson să facă un test genetic, ce poate depista riscul de apariție a bolii, să se prezinte la controale periodice și să țină legătura cu medicul neurolog”, recomandă specialistul.

Deși nu se știe cu exactitate cum poate influența schimbarea stilului de viață întârzierea declanșării bolii sau cu cât, un lucru este cert: o dietă sănătoasă, cu activitate fizică susținută, eliminarea factorilor de risc (fumat, poluare, stres, etc) poate îmbunătăți calitatea vieții. Sportul ajută foarte mult (nu numai în Parkinson, ci în toate bolile cronice) și este de preferat să faceți cât mai multă mișcare în aer liber, în spații cât mai verzi cu putință. De asemenea, menținerea activă a minții prin citit, rebusuri, etc este foarte importantă în boala Parkinson, ca, de altfel, în majoritatea afecțiunilor neurodegenerative.